ULTIMELE ARTICOLE

Muzeul Ermitaj. Istoria, operele de arta si colectiile muzeului Ermitaj.

Cine a construit muzeul Ermitaj?

Muzeul se datoreaza lui Petru cel Mare?

Sankt Petersburg este locul potrivit pentru intelegerea istoriei, culturii si spiritului rusesc. La inceputul secolului al XVIII-lea, mai precis 1703 Petru cel Mare, (1672 – 1725) fondeaza orasul ca avanpost militar in Golful Finlandei si care ulterior devine capitala imperiului tarist. Acest oras, relativ modern, adaposteste cel mai important muzeu al Rusiei si unul dintre cele importante muzee ale lumii; Muzeul Ermitaj.
Vedere laterala a muzeului Ermitaj
Vedere laterala a muzeului Ermitaj
Se pare ca opinia generala este ca muzeul Ermitaj se datoreaza lui Petru cel Mare dar acest fapt este o mica parte din adevar. Tarul nu era interesat de operele de arta. Petru cel Mare era atras de ciudatenii, curiozitati naturale si obiectele rare.
Petru cel Mare
Petru cel Mare
Legenda spune ca a realizat un muzeu cu mumii si fetusi diformi care era vizitat de catre supusii sai dupa ce erau bine „anesteziati” cu cantitati considerabile de vodca. Din fericire Petru era un admirator al catorva tablouri flamande dar mai ales al obiectelor misterioase din aur. Acestea erau podoabe pe care sarmatii si scitii le ingropasera impreuna cu mortii lor. Acestea, astazi, reprezinta unul dintre punctele de interes ale muzeului Ermitaj.

Cine este adevaratul ctitor al muzeului?

Cea care a dat viata si valoare muzeului este Ecaterina cea Mare. Tarina, in 1764 a poruncit sa i se construiasca o resedinta de recreere (Ermitaj) langa Palatul de Iarna. Aici urma sa fie insotita de cativa prieteni pentru a admira impreuna tablourile pe care le cumpara din Europa.
Ecaterina cea Mare
Ecaterina cea Mare
Chiar daca nu se pricepea la pictura, Ecaterina investea in foarte multe picturi de valoare. Ca si Petru, Ecaterina cea Mare avea la randul ei ciudatenii de comportament sau cel putin impunea reguli bizare. Cei ce urmau sa admire colectia ei de tablouri trebuiau sa vorbesca in soapta, trebuiau sa intre fara sabie si fara palarie. Totodata trebuiau sa renunte la rang sau la dreptul de intaietate pe parcursul vizitei. Cei ce nu respectau aceste reguli erau obligati sa bea apa, ceea ce era o adevarata jignire pentru un rus la vremea aceea. Din 1764 Ermitajul s-a extins de la aripa cea mica, initiala, la cinci cladiri. In tot muzeul Ermitaj astazi exista 2.938.638 de lucrari de arta facand din acesta unul dintre cele mai mari muzee din lume.

Care sunt palatele muzeului Ermitaj?

Dupa cum am mai spus, muzeul Ermitaj este compus din cinci palate. Pe malul raului Neva (asa cum se poate vedea in fotografia de mai sus) se afla Palatul de Iarna construit intre 1754 si 1762. Intre anii 1764 si 1775 Ecaterina cea Mare construieste cel de-al doilea palat numit Micul Ermitaj. Cel de-al treilea palat, construit intre 1771 si 1787 poarta numele de Marele (sau Vechiul) Ermitaj. In perioada 1839 – 1851 se realizeaza palatul Noul Ermitaj iar intre 1783 si 1789 se construieste cel de-al cincilea palat denumit Teatrul Ermitajului. Cu toate ca sunt complet diferite ca stil, fin construite in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, cele cinci cladiri formeaza un complex unitar ce adaposteste impresionante colectii de arta plastica si decorativa. Intregul complex este impartit in opt departamente dedicate culturilor primitive, artei orientale, lumii antice, Rusiei, artei Europene si numismaticii. Etajul principal era resedinta familiei tarului si gazduia pinacoteca dedicata artei antice.

La parter:

  • arta antica, exponate grecesti si romane
  • arta Egiptului Antic
  • arta Extremului Orient si obiecte deosebite din aur.
Tot aici se gasesc si exponate reprezentante ale culturilor vechi ale estului Europei, Siberiei, centrului Asiei si Caucazului.

La etajul întîi vom gasi:

  • pictura flamanda si olandeza a secolului al XVII-lea,
  • pictura spaniola între secolele al XV-lea si al XIX-lea,
  • sculptura europeana intre secolele al XVIII-lea si al XVII-lea,
  • arme si armuri europene intre secolele al XV-lea si al XVII-lea,
  • pictura Tarilor de Jos intre secolele al XV-lea si al XVII-lea
  • arte decorative si aplicate din Europa medievala
  • pictura italiana intre secolele al XIII-lea si al XVIII-lea

La etajul al doi-lea:

  • pictura europeana si americana precum si sculptura franceza intre secolele al XIX-lea si al XX-lea
  • arta chineza si a Asiei centrale
  • arta bizantina
  • arta iraniana si a Orientului Mijlociu
  • pictura germana si austriaca intre secolele al XV-lea si al XVIII-lea
  • pictura franceza intre secolele al XV-lea si al XVIII
  • pictura engleza intre secolele al XVI-lea si al XIX-lea
  • pictura rusa intre secolele al IX-lea si al XIX-lea
La etajul al trei-lea sunt expuse lucrarile impresionistilor si post impresionistilor din colectiile Shukin si Mozorov.

Scurta istorie a achizitionarii colectiilor si operelor de arta

Dupa ce a vizitat Europa si a fost profund impresionat de civilizatia si cultura europeana, Petru cel Mare construieste Palatul de Iarna ca resedinta a familiei tariste. Totodata realizeaza o colectie de arta demna sa rivalizeze cu cele ale marilor demnitari din Occident pe care o expune in salile palatului. De fapt Ecaterina a II-a, sotia lui Petru, i-a insarcinat pe ambasadorii sai sa selecteze lucrari de arta la licitatii. Aceeasi sarcina au primit-o si corespondentii ei francezi, Denis Diderot si Frederic-Melchior Grimm. Relatia tarinei cu enciclopedistii francezi  face ca astazi sa regasim in muzeul Ermitaj opere franceze excelente. Se pot admira lucrarile autorilor francezi de la Poussin si Lorrain la fratii Le Nain, de la Watteau la Boucher si la Fragonard. Aici se afla si cea mai mare colectie din lume a lucrarilor pictorului Hubert Robert.
Old Bridge (Ponte Salario) - Hubert Robert
Old Bridge (Ponte Salario) – Hubert Robert

Achizitiile printului Golițîn pentru muzeul Ermitaj

Unul dintre cei mai straluciti ambasadori ai rusiei la Paris si mai tarziu la Haga a fost printul Golițîn. Acesta a facut posibila achizitia unor colectii importante precum cea a lui Coblentz, din 1768. Pe langa tablouri, aceasta contine sase mii de desene. Alta colectie impresionanta achizitionata a fost si cea a contelui Von Bruhl, din 1769 care cuprindea capodopere apartinand lui Rembrandt, Rubens, Cranach, Bellotto si Tiepolo. In 1772, pentru muzeul Ermitaj, s-au achizitionat patru sute de opere de arta de la Pierre Crozat, un rafinat colectionar de opere de arta, aceasta fiind cea mai importanta achizitie. Aceasta colectie cuprindea lucrari de Rafael, Giorgione, Tiziano, Paolo Veronese, Tintoretto, Rembrandt, Rubens, Fetti, Van Dyck si alte panze ale unor maestri francezi.
Rembrandt - Întoarcerea fiului risipitor
Rembrandt – Întoarcerea fiului risipitor
In 1779, in cadrul unei licitatii organizata de Sir Robert Walpole, Ecaterina a cumparat intreaga colectie de la resedinta Houghton Hall. Aceasta continea o suta nouazeci si opt de picturi, cu predilectie flamande si olandeze din secolul al XVII-lea. Apoi in 1781, muzeul Ermitaj se mai imbogateste cu o suta nouasprezece panze care au fost cumparate de la contele Boudoin. Colectia capata amploare iar spatiul devenea insuficient. Astfel, intre 1771 si 1779 s-a construit un palat nou, numit Marele Ermitaj. Astfel, prin pasiunea ei pentru colectii de arta, Ecaterina cea Mare a realizat cea mai mare extindere a pinacotecii. La moartea ei, in 1796, pinacoteca muzeului Ermitaj numara trei mii noua sute nouazeci si sase de picturi.

Muzeul Ermitaj dupa moartea Ecaterinei cea Mare

Dupa infrangerea lui Napoleon, Alexandru I (1777- 1825, nepotul Ecaterinei cea Mare) aducand un subtil omagiu primei sotii a dusmanului invins, a cumparat in 1814 treizeci si opt de tablouri care decorasera resedinta imperiala Malmaison a Josephinei de Beauharnais. In 1850, la muzeul Ermitaj ajung cateva opere ale lui Tiziano si ale lui Veronese precum si operele unor pictori olandezi ca Jan Provost si Rogier van der Weyden, din colectia regelui Wilhelm al II-lea.
San Sebastiano - Tiziano
San Sebastiano – Tiziano
   

Udatul plantelor. Ce flori trebuie udate cu apă stătută ?

0

Pentru udatul plantelor este bine să se folosească apa statuta!

Acest sfat se potrivește pentru câteva soiuri de flori. Azaleele, de exemplu, nu suportă apă cu un conținut ridicat de calcar. Dacă apa de la robinet este lăsată o vreme să stea (apa statuta) , cel puțin o parte a calcarului se depune pe fundul stropitorii sau recipientului folosit pentru udatul plantelor, iar apa devine mai „moale” apa dedurizata. Majoritatea florilor sau plantelor de apartament nu au, însă, asemenea probleme. Dacă apa potabilă este tratată cu clor pentru a omorî microbii, acest sfat este eficient. Udatul plantelor este bine sa se faca cu apa statuta.

Clorul din apa

Apa care contine clor este bine sa fie folosita dupa ce sta in recipientul deschis timp de 24 de ore. În timpul cât apa era lăsată să stea, urmele clorului au răgaz să se evapore. Acest lucru nu era valabil doar în cazul apei pentru plante, ci și în cazul consumului de către oameni.

Citeste si alte lucruri interesante bine de stiut si curiozitati despre:

Q&A Toate de pe site

Oameni de peste tot

Animale 

Diverse Plante

Alimente Diverse

Tot felul de Boli

Chestii din Tehnica

Arta

Daca nu te tunzi, cat creste parul ?

Daca nu te tunzi, parul creste la infinit ?

Cat de lung poate fi și cat creste parul?

Poate vei fi dezamăgit să afli răspunsul la întrebarea cat creste parul daca nu te tunzi? Părul nu crește fără oprire. Durata de creștere nu depășește în general șapte opt ani. După ce se oprește din crescut începe sa cadă. Multi dintre noi, poate, își doresc sau și-au dorit să dețina o podoabă capilară mai mare, mai sugestivă sau mai impresionantă. Totuși natura își face simțită prezența si în cazul parului. Până la urmă suntem nevoiți să acceptăm regulile ei. Este vorba de normalitate și nu de fenomene extraordinare. Rata de creștere a părului este de 12 până la maxim15 cm pe an. Presupunând existența unor condiții ideale de creștere a părului, rezultă că în opt ani părul poate ajunge la lungimea de 120 cm.
Empress_Elisabeth_of_Austria
Empress Elisabeth of Austria
Un caz istoric a fost părul faimoasei „Sisi“ împărăteasa Elizabeta a Austriei (1837 – 1898). Aceasta, la înălțimea pe care o avea (1,72 m) se spune că avea părul lung până aproape de podea. Este o adevărată exceptie.

Părul crește mai repede dacă îl tunzi în mod regulat ?

Nu este așa. Cred că toți am auzit de mitul acesta. Tăierea firelor de păr nu stimulează creșterea părului. Tunsul nu poate decât să dea un aspect îngrijit conform normelor esteticii europene și totodată previne despicarea firelor de păr. Singura modalitate de a stimula creșterea părului este alimentația pot spune unii. În schimb trebuie sa înțelegem faptul că orice am mânca, orice am folosii pentru creșterea rapidă a părului nu ajută. Alimentația poate ajuta la sănătatea podoabei capilare, la felul în care arată părul. S-a constatat că importante pentru sănătatea părului sunt vitaminele și mineralele. Un efect benefic îl are și aportul bogat de zinc și biotină.
Citeste si alte lucruri interesante bine de stiut si curiozitati despre:

Q&A Toate de pe site

Oameni de peste tot

Animale 

Diverse Plante

Alimente Diverse

Tot felul de Boli

Chestii din Tehnica

Arta

   

Coca Cola poate îndepărta rugina ?

Ce este Coca Cola?

Din Wikipedia aflam ca Coca Cola este o băutura răcoritoare vândută cam peste tot în lume produsă de o companie cu sediul în Atlanta, Georgia. Aceasta băutură a fost inventată la sfârșitul secolului al XIX-lea (1886) de John Pemberton, un farmacist din Atlanta. Acesta a brevetat-o ca medicament dar ulterior omul de afaceri  Asa Griggs Candlera cumpărat licența introducând așa-zisul medicament pe piața  băuturilor răcoritoare în secolul al XX-lea. Un lucru inedit este faptul că firma producătoare, Coca-Cola Corporation, este cel mai mare consumator de extract natural de vanilie din lume.

Coca cola si Rugina

Se pare că este adevărat că Cola poate îndepărta rugina. Dar numai rugina? Nu este nevoie decât de un pahar cu acest suc pentru ca în aproximativ 48 de ore un cui ruginit să devină iar strălucitor. Monedele se comportă la fel ca și cuiele, își regăsesc luciul în Cola. Alte utilizări pentru Cola în afara consumului ca băutură răcoritoare sunt la spălatul toaletelor, ca detergent pentru crom și pentru a îndepărta pete de sânge.

Acidul fosforic este raspunzator

Proprietățile inedite ale băuturii sunt date de acidul fosforic conținut în cantitate mare de Cola. Acesta interacționează cu rugina dizolvând-o. Astfel, Cola poate fi folosită în scopul de a îndepărta rugina pentru orice obiect ruginit.
Dezinformarea nemtilor despr Coca Cola
Aceste proprietăți ale băuturii l-au inspirat pe un concurent german în timpul nazismului. Acesta a discreditat firma americană care producea mult dorita băutură Coca Cola. A lansat zvonul cum că o bucată de carne s-ar dizolva peste noapte în Coca Cola. La fel s-ar fi întâmplat, conform neamțului, și în cazul dinților.
Adevarul
Adevărat este faptul că are loc totuși o ușoară descompunere a țesutului cărnii. Acest lucru este departe de distrugerea totală așa cum se afirma de către concurentul german al firmei americane.
Citeste si alte lucruri interesante bine de stiut si curiozitati despre:

Q&A Toate de pe site

Oameni de peste tot

Animale 

Diverse Plante

Alimente Diverse

Tot felul de Boli

Chestii din Tehnica

Arta

 

Cu detergenti pe baza de clor se poate improviza un gaz otrăvitor ?

Te poți otrăvii când speli toaleta cu detergenti pe baza de clor?

Clorul este un agent oxidant puternic, fiind utilizat în procesele de albire și dezinfectare. Într-adevăr! Este posibil să te otrăvești cu clor în timp ce speli toaleta cu detergenti pe baza de clor. Clorul, in anumite conditii, poate produce unul dintre cele mai puternice gaze otravitoare. Se poate întâmpla dacă folosești împreună un detergent pe bază de clor și un detergent acid, de exemplu pe bază de oțet.

De ce cu detergenti pe baza de clor te poti otravii?

Clorul reacționează cu acidul formănd gazul de clor. Acest gaz este un gaz otravitor si a fost utilizat în Primul Război Mondial ca armă chimică. Gazele de luptă au fost folosite pentru prima dată în Primul Război Mondial în localitatea Ypres din Belgia, în anul 1917. De aici a fost preluată denumirea de „iperită” pentru acel tip de gaze otravitoare. Protecția Consumatorului recomandă utilizatorilor privați să nu folosească deloc detergenți pe bază de clor. Acești detergenți pe baza de clor sunt dăunători atât sănătății, cât și mediului. În mod normal într-o gospodărie nu este nevoie de asemenea măsuri chimice radicale.

Alte gaze otravitoare

Există si au fost folosite si alte gaze otravitoare care nu provin din detergenti pe baza de clor. Unele dintre cele mai periculoase sunt urmatoarele:
Dioxidul de sulf SO2
Este un gaz incolor, iritant al mucoaselor, cu un miros înțepător și gust acrișor. Gazul este toxic, se dizolvă bine în apă, formând acizi sulfuroși. Dioxidul de sulf ia naștere prin arderea materialelor fosile ce conțin cca. 4% sulf, ca petrolul și cărbunele. Aceste procese duc la poluarea intensă a mediului, fiind cauza ploilor acide.
Lewisita, levizita sau diclor(2-clorovinil) arsină
Este un compus organic de arsen (arsină halogenată), care se prezintă ca un lichid uleios, folosit ca agent toxic de luptă în timpul Primului Război Mondial și războiul chino-japonez (1937-1945).
Tabunul
Este un gaz de luptă descoperit în 1936 de chimistul german Gerhard Schrader. Din anul 1942 a fost produs pe scară industrială fiind pregătit dar nefolosit ca și gaz de luptă în timpul celui de al doilea război mondial. Este un ester al acidului fosforic, și foarte asemănător cu erbicidele ca structură. Tabunul este un lichid incolor cu nuanțe de culoare până la brun, care la încălzire emană un miros de migdale amare. La folosirea lui poate lua naștere acid cianhidric.
Citeste si alte lucruri interesante bine de stiut si curiozitati despre:

Q&A Toate de pe site

Oameni de peste tot

Animale 

Diverse Plante

Alimente Diverse

Tot felul de Boli

Chestii din Tehnica

Arta