Ceto

Mitologia greacă este plină de figuri legendare, de la eroi curajoși la zei puternici și monștri terifianți. Una dintre aceste entități, mai puțin cunoscută dar cu o semnificație profundă, este Ceto.

Ceto (sau Keto) provine din cuvântul grecesc antic „kētos”, care înseamnă „monstru marin” sau „balenă”. Ea este adesea asociată cu monștrii marini, bestii și teroarea abisurilor oceanice.

Genealogia:

Ceto este o zeiță a pericolelor mării și a monștrilor marini. Ea este fiica lui Gaia (Pământul) și a lui Pontus (Marea). Alături de fratele ei, Phorcys, Ceto a avut o serie de copii monștri, cunoscuți sub numele de Phorcydes. Aceștia includ Echidna (o femeie-serpent), Ladon (șarpele cu o sută de capete care păzea grădina Hesperidelor) și Graeaele (femei bătrâne care împărțeau un singur ochi și un singur dinte).

Reprezentare și semnificație:

În miturile antice, Ceto nu este adesea o figură centrală, dar rolul ei ca mamă a monștrilor este esențial pentru multe povești. Deseori, ea reprezintă teama oamenilor de necunoscut și de pericolele mării – adâncurile oceanului, unde lumina soarelui nu ajunge și unde trăiesc creaturi terifiante.

Unul dintre cele mai celebre mituri legate de Ceto este cel al Andromedei. Când Cassiopeia, mama Andromedei, a pretins că fiica ei este mai frumoasă decât Nereidele (nimfele mării), acestea, ofensate, împreună cu Poseidon, au trimis un monstru marin, adesea identificat ca fiind Ceto, să distrugă regatul Cassiopeiei. Pentru a apăra regatul, Andromeda a fost oferită ca sacrificiu monstrului, fiind legată de o stâncă pe țărm. Eroicul Perseu a salvat-o în cele din urmă, ucigând monstrul.

Concluzie:

Ceto, deși nu este la fel de recunoscută ca alte entități din mitologia greacă, reprezintă teama ancestrală a omenirii față de adâncurile necunoscute ale mării și a creaturilor care pot trăi acolo. Prin monștrii pe care i-a născut și prin poveștile în care a jucat un rol, ea subliniază ideea că marea, deși fascinantă și oferind bogății, poate ascunde și pericole ascunse.