Gaston Bachelard (27 iunie 1884 – 16 octombrie 1962) a fost un filozof francez. A adus contribuții în domeniul poeticii și al filozofiei științei. La aceasta din urmă, a introdus conceptele de obstacol epistemologic și de ruptură epistemologică (obstacle épistémologique și rupture épistémologique). A influențat numeroși filosofi francezi ulteriori, printre care Michel Foucault, Louis Althusser, Dominique Lecourt și Jacques Derrida, precum și sociologii Pierre Bourdieu și Bruno Latour.
Pentru Gaston Bachelard, obiectul științific ar trebui să fie construit și, prin urmare, diferit de științele pozitiviste; cu alte cuvinte, informația este în continuă construcție. Empirismul și raționalismul nu sunt privite ca un dualism sau o opoziție, ci complementare, de aceea studiile a priori și a posteriori, sau cu alte cuvinte rațiunea și dialectica, fac parte din cercetarea științifică. (Wikipedia)
Gaston Bachelard – citate, maxime și cugetări
Orice tip de cunoaştere e un răspuns la o întrebare.
Acţiunea este neantul nefericirii.
În mod evident alcoolul este un factor de limbaj. El îmbogăţeşte vocabularul şi eliberează sintaxa.
Sinele este un fel de nod adânc al Fiinţei în care rezidă unitatea.
Visul este cosmogonia unei seri. În fiecare noapte, cel care visează reîncepe lumea.
Metafora vine să dea un corp concret unei impresii greu de exprimat.
Admiraţia este formă primară şi ardentă a cunoaşterii, o cunoaştere care îşi laudă obiectul, care îl valorizează.
Cucerirea inutilului ne oferă o surescitare spirituală mai mare decât cucerirea necesarului.
Să-ţi imaginezi înseamnă să ridici realul cu un ton.
În faţa realităţii, ceea ce crezi că ştii cu claritate insultă ceea ce ar trebui să ştii.
Suntem într-o epocă a imaginii; la bine şi la rău suferim mai mult ca oricând acţiunea imaginii.
Realul nu e niciodată ceea ce am putea să credem, ci e întotdeauna ceea ce ar fi trebuit să gândim.
Omul nu e o creaţie a necesităţii, ci una a dorinţei.
Limbajul se află în postul de comandă al imaginaţiei.
Nu ar trebui să avem adevăr prim. Nu există decât erori primare.
Timpul nu posedă decât o singură realitate: aceea a clipei. Altfel spus, timpul e o realitate restrânsă asupra clipei şi suspendată între două neanturi.
Înţelegem natura rezistându-i.
Imaginaţia află mai multă realitate în ceea ce se ascunde, decât în ceea ce se arată.
O experienţă ştiinţifică este o experienţă care contrazice experienţa comună.
Nimic nu vine de la sine. Nimic nu este dat. Totul e construit.
Negrul e refugiul culorii.
Înainte de a gândi, trebuie să studiezi. Numai filosofii gândesc înainte de a studia.
Acela care găseşte fără să caute este cel care a căutat îndelung fără să găsească.
E necesar ca imaginaţia să asimileze prea mult pentru ca gândirea să fie îndestulată.
Şi-ar mai construi pasărea cuibul dacă nu ar avea un instinct de încredere în lume?
Orice nou adevăr se naşte împotriva evidenţei.
Vine un timp când spiritului îi place mai degrabă ceea ce confirmă ştiinţa sa decât ceea ce o contrazice. În acel moment, instinctul de conservare e dominant, iar dezvoltarea spirituală încremeneşte.
Dinaintea unei flăcări ce ni se arată în vis, ceea ce percepem nu e nimic în comparaţie cu ceea ce ne imaginăm.
Natura trebuie forţată să meargă tot atât de departe ca şi spiritul nostru.
Cunoaşterea se elaborează împotriva unei cunoaşteri anterioare.
Omul, ca om, nu poate trăi în plan orizontal. Odihna lui, somnul nu sunt altceva decât o cădere.
Obrazul omenesc este înainte de toate un instrument de seducţie.
Un om privat de funcţia irealului e un nevrotic, la fel ca şi acela privat de funcţia realului.
Valoarea unei imagini se măsoară în întinderea aurei sale imaginare.
Modul de a imagina e adesea mai instructiv decât ceea ce ne imaginăm.
Poemul e un mănunchi de imagini.
Cel care nu continuă să înveţe, nu e demn să predea.
O aptitudine nu îşi merită numele decât dacă se străduieşte mereu să se depăşească, decât dacă e un permanent progres.
Copii fiind, ni se arată atâtea lucruri, încât pierdem simţul profund al vederii. A vedea şi a arăta sunt, fenomenologic vorbind, în profundă antiteză. E ca şi când adulţii ne-ar arăta lumea pe care au pierdut-o.
Să ne căutăm imaginile în opera celor care au visat cel mai mult şi au valorizat materia; să ne adresăm, aşadar, alchimiştilor.
Omul vrea să vadă. Curiozitatea dinamizează spiritul omenesc.
Moartea apei e mult mai dătătoare de reverie decât moartea pământului; suferinţa cauzată de lipsa apei e infinită.
Gaston Bachelard în 1965. Citate, maxime și cugetări.