Antonin Artaud – citate, maxime și cugetări
Metafizica intră în intelect prin intermediul epidermei. (Antonin Artaud)
Limbajul nud al teatrului, limbaj care nu e virtual ci real, trebuie să ne permită, prin utilizarea magnetismului nervos al omului, să trecem dincolo de limitele obişnuite ale artei şi ale cuvântului, pentru a realiza activ, adică magic, în termeni reali, creaţia totală, unde nu-i mai rămâne omului altceva de făcut decât să-şi reia locul între vis şi evenimente, adică în acea realitate a sufletului său în care visul nu este decât un eveniment ce a fost sau ce va fi
manifestat.
Oricine poate vedea că toate aceste ezoterisme sunt unul şi acelaşi şi că, în spiritul lor, vor să spună acelaşi lucru. Ele indică o aceiaşi idee geometrică, numerală, organică, armonioasă, ocultă, care reconciliază omul cu natura şi cu viaţa. Semnele acestor ezoterisme sunt identice. Ele implică analogii profunde între vorbele, gesturile şi strigătele
lor.
Există în mintea fiecărui nebun un geniu neînţeles ale cărui idei, strălucind în capul său, au înspăimântat oamenii şi pentru care delirul a fost singura soluţie către strangularea pe care viaţa a pregătit-o pentru el.
Unii încearcă să mă facă să trec drept nebun, drept dereglat, deoarece cred în magie şi nu încetez să spun că se fac împotriva mea uneltiri magice de un fel aparte.
Poezia scrisă merită citită odată, apoi trebuie distrusă. Lăsaţi poeţii morţi să facă loc pentru ceilalţi.
Nimeni nu a scris vreodată, nu a pictat, sculptat, construit sau inventat decât pentru a ieşi, în fapt, din infern.
Fără un element de cruzime la temelia oricărui spectacol, teatrul nu e posibil. (Antonin Artaud)
Epiderma lucrurilor,a realităţii, iată ce reprezintă cinematograful.
Ştiu foarte bine că cel mai mic elan al iubirii adevărate ne apropie mult mai mult de Dumnezeu decât orice ştiinţă a creaţiei şi a treptelor sale.
Trebuie mai întâi să urmezi mulţimea, pentru a o conduce mai apoi. Trebuie să-i cedezi totul, pentru a-i lua apoi totul.
Dacă e dificil să trăieşti e din ce în ce mai imposibil şi mai ineficient să mori.
Trişorul e cel care corectează destinul, aşadar realul: e un fel de mistic, în felul lui.
Cine dintre noi nu a fost înspăimântat de ideea că într-o zi şi-ar putea uita întreaga viaţă?
Binele e un act premeditat, răul e permanent. (Antonin Artaud)
Toţi oamenii vor să trăiască, dar ei nu vor să plătească preţul pentru aceasta şi acest preţ e moartea.
Sufăr teribil pentru că spiritul nu se găseşte în perimetrul vieţii, şi că viaţa nu sălăşluieşte în spaţiul intelectului.
Adevărul vieţii stă în impulsivitatea materiei. Spiritul omului e bolnav în mijlocul conceptelor.
Orice limbaj autentic e incomprehensibil.
Antonin Artaud 1926 – Antonin Artaud – citate, maxime și cugetări
Cine a fost Antoin Artaud
Antonin Artaud (născut Antoine Marie Joseph Paul Artaud) a fost un poet, dramaturg, eseist, actor și regizor francez, asociat cu mișcarea suprarealistă. Iată o scurtă biografie despre viața și activitatea sa:
Biografie
Naștere și copilărie: Antonin Artaud s-a născut pe 4 septembrie 1896 în Marsilia, Franța. Familia sa era de origine burgheză, iar tatăl său era căpitan de mare. În copilărie, Artaud a suferit de meningită, care a avut un impact semnificativ asupra sănătății sale mentale și fizice.
Formarea artistică: În adolescență, Artaud a fost internat în mai multe sanatorii din cauza sănătății sale fragile. În această perioadă, a început să se intereseze de literatură, citind autori precum Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire și Arthur Rimbaud. În 1919, s-a mutat la Paris, unde s-a alăturat mișcării suprarealiste și a început să lucreze în teatru.
Cariera teatrală: Artaud a colaborat cu mai multe companii teatrale și a creat costume și scenografii pentru spectacolele acestora. A fost un actor talentat și a jucat în numeroase piese de teatru, inclusiv în spectacolele regizate de Charles Dullin și Georges Pitoeff.
Teatrul Cruzimii: În 1932, Artaud a scris „Manifestul teatrului cruzimii” (Le manifeste du théâtre de la cruauté), în care a criticat teatrul tradițional și a propus o nouă formă de teatru care să exploreze aspectele mai întunecate ale naturii umane. Această idee a devenit centrală în opera sa și a influențat teatrul experimental.
Aceasta este o teorie teatrală dezvoltată de Antonin Artaud, care propunea o formă de teatru intensă și viscerală, menită să provoace reacții emoționale puternice și să exploreze aspectele mai întunecate ale naturii umane.
Conceptul de teatru al cruzimii subliniază utilizarea limbajului corporal, a sunetelor și a imagisticii puternice pentru a crea o experiență teatrală intensă și transformatoare, care să atingă un nivel profund de comunicare umană.
Ultimii ani: În anii 1930, Artaud a avut dificultăți financiare și de sănătate, fiind internat în mai multe rânduri în instituții psihiatrice. A murit pe 4 martie 1948 la Paris, la vârsta de 51 de ani, din cauze naturale.
Opera literară a lui Antonin Artaud
Artaud a publicat numeroase lucrări, inclusiv poezii, eseuri și piese de teatru. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără:
- „Ombilicul limbilor” (L’ombilic des limbes) (1925)
- „Teatrul și dublul său” (Le théâtre et son double) (1938)
- „În înmormântul Tarahumaras” (Au pays des Tarahumaras) (1945)
Influența sa
Opera lui Antonin Artaud a avut un impact semnificativ asupra teatrului și literaturii moderne, influențând numeroși artiști și regizori. Teatrul său cruție a fost o provocare la normele tradiționale și a încurajat explorarea noilor forme de expresie artistică.