CONSTANTIN BRÂNCUȘI

« Inapoi la Dicționar

CONSTANTIN BRÂNCUȘI – S-a născut la 19 februarie/3 martie 1876 în Hobița. Școala primară a învățat-o la Peștișani și Brădiceni (Gorj). Rămas orfan de tată, într-o familie cu 7 copii, la vârsta de 7 ani a intrat ucenic la un boiangiu din Târgu-Jiu. De aici a plecat la Craiova la bodega fraților Spirtaru, apoi la magazinul de mărfuri și coloniale al lui I. Zamfirescu, unde a uimit prin confecționarea unei viori din blănițele (scânduri) de lăzi de portocale. Așa a ajuns în anul 1894 elev bursier și intern la Școala de Arte și Meserii Craiova.

CONSTANTIN BRÂNCUȘI

CONSTANTIN BRÂNCUȘI

La 28 septembrie 1898 i s-a înmânat diploma de absolvire și certificatul nr.145, care atesta „absolvirea de elevul Constantin Brâncuși a cursurilor teoretice și practice ale Școlii de Arte și Meserii Craiova, secțiunea sculptură.”

Constantin Brțncuși la Școala de Arte Frumoase din București

La 30 septembrie 1898, Constantin Brâncuși s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, secția sculptură, unde a avut între profesori și pe dr. Dimitrie Gerota, care l-a ajutat să dea o interpretare nouă sculpturii de portrete, „ocolind veșmântul de carne al schemei umane”.

Ecorșeul - Constantin Brâncuși

Ecorșeul – Constantin Brâncuși

În anul 1901 artistul a realizat „Ecorșeul” (Jupuitul) expus la Ateneul Român în perioada decembrie 1902 – iunie 1903. Tot din această perioada datează „Bustul generalului dr. Carol Davilla” și „Laocoon”. După absolvirea Școlii de Arte Frumoase din București în anul 1901, Brâncuși efectuează timp de un an serviciul militar.

Drumul spre Paris

În anul 1903 Constantin Brâncuși a plecat la Paris să-și desăvârșească pregătirea. Lipsit de resurse financiare s-a deplasat spre capitala Franței pe jos, trecând prin Transilvania, apoi Ungaria, Austria (Viena), Elveția (Zürich), Germania (München), Alsacia. În drumul său s-a întâlnit cu români (mai ales studenți) care l-au călăuzit, a vizitat muzee și expoziții ori a lucrat cu ziua pentru a-și asigura existența.

Ajuns la Paris în iunie 1904, timp de 10 luni spre a strânge bani pentru taxa școlară și pentru a se întreține, a spălat vase în restaurante, unde a lucrat și noaptea ori a practicat munca de paracliser și țârcovnic la Capela Română din Paris.

Laocoon

Laocoon – Constantin Brâncuși

În această perioadă de căutări și așteptare, pentru a-și continua instruirea școlară și artistică în orașul luminilor, tânărul Brâncuși avea nevoie de bani. Ei au venit de la dr. Gerota (câte 25 lei lunar) și de la Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor, care prin decizia nr.9767/05 mai 1905 i-a acordat un ajutor de 600 lei pentru anul de studii 1905-1906.

Astfel, la 23 iunie 1905, în urma concursului de admitere, Constantin Brâncuși a ajuns elev subvenționat la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris în atelierul de sculptură al lui Antoinin Mercié. A rămas în atelierul acestuia doar în anul școlar 1905-1906, apoi l-a părăsit, recunoscând : „ făceam câte o sculptură pe zi în genul lui Rodin…Pastișeam inconștient pe Rodin, dar vedeam pastișea… Au fost anii cei mai grei, anii de regăsire a drumului propriu… Trebuia să-mi caut calea mea…

Orgoliu - Constantin Brâncuși

Orgoliu – Constantin Brâncuși

În anul 1906, Brâncuși a părăsit Școala Națională de Arte Frumoase și atelierul lui Mercié iar sculpturile sale ”Orgoliu” și „Supliciul”, expuse la Salonul Societății Naționale a Artelor Frumoase și la Salonul de Toamnă din Paris au fost apreciate inculsiv de Rodin.

Brâncuși a refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin

Un an mai târziu, în 1907 Brâncuși a realizat „Rugăciune”, pasul premergător „Sărutului”, însemnând începutul reînnoirii sculpturii.

Tânărul Constantin Brâncuși a fost recomandat să-i fie practician marelui sculptor francez Auguste Rodin.

Această recomandare a fost făcută de către regina Elisabeta (la insistențele soților Maria și George Bengescu) și de către Otilia Cosmuță, români stabiliți la Paris, apropiați de acela care a deschis calea expresionismului sculputral.

Rugăciune - Constantin Brâncuși

Rugăciune – Constantin Brâncuși

La vernisarea expozițiilor franceze din 1906, Rodin a luat cunoștință pentru prima dată cu operele românului, pe care le-a apreciat pentru ideea lor și a întrezărit în creatorul acestora un viitor discipol. Constantin Brâncuși a refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, convins că „Nimic nu poate crește la umbra marilor copaci!”.

Maturitatea

Primele opere de maturitate (până în anul 1910) ale lui Brâncuși au fost: „Rugăciune”, „Sărutul”, „Cumințenia Pământului”, iar de la mijlocul anului 1910 a promovat tema „Măiastra”.

Ele aveau un tâlc deosebit, purtând pecetea gândului. „La Brâncuși sculptura rămâne minte și înțelegere. Mâna cioplitorului cugetă și urmărește gândul din materie, care trebuie să-și urmeze viața și după ce a fost cioplită.”

Sculptorul Constantin Brâncuși a expus operele sale în țară și în străinătate. La București el a fost prezentat în saloanele organizate la Tinerimea Artistică Română în anii 1908-1910, 1913-1914, 1928; la gruparea Arta Română în anii 1920,1922 și la Expoziția Internațională de Plastică Modernă în 1924.

Operele expuse la București, au stârnit admirație, dar și „aprecieri” nefavorabile care l-au făcut pe prof. G. Oprescu să concluzioneze greșit: „Brâncuși nu aparține sculpturii Române”.

Savantul Nicolae Iorga, președintele Consiliului de Miniștrii și Secretar de Stat la Departamentul Cultelor a propus în anul 1931 ca Brâncuși să fie decorat cu „Ordinul Meritul Cultural pentru Arta Plastică”, distincție conferită prin Decretul nr.3214/22 septembrie 1931.

Măiastra - Constantin Brâncuși

Măiastra – Constantin Brâncuși

În lume, Constantin Brâncuși a expus în saloane personale ori colective la: Paris (mai ales), Londra, Praga, Zürich, Bruxelles, Amsterdam, Moscova și în alte orașe din Europa.

În SUA a vernisat expoziții personale în 1913 (la The Armory Show), 1914 (la Gallery of the Photto Secession),1920 (la Galeriile Societății Anonime), 1926 (la Wildenstein Galleries), 1927(la The Arts Club of Chicago),1933-1934(la Brumme Gallery), 1953 (la Museum of Modern Art), 1954 (la Philadelphia Museum of Art), 1955-1956 (expoziție retrospectivă la Solomon Guggenheim Museum).

În anul 1937 Constantin Brâncuși a fost invitat în India de Maharadjahul de Indore, care i-a propus să construiască un „Templu al Eliberării” cu 3 Păsări și Spiritul lui Buddha, proiect nerealizat datorită schimbării politice si îmbolnăvirii Maharadjahului. În același an el a vizitat și Egiptul.

În anii 1937-1938 Brâncuși a realizat la Târgu-Jiu Ansamblul dedicat Eroilor căzuți în Primul Război Mondial, o culme a creației sale monumentale.

„Când te ascult cum le zici, Marie” –  Constantin Brâncuși

Supliciul

Supliciul – Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși a iubit meleagurile natale iar îndepărtarea de casă i-a trezit nostalgia. În locuința sa de la Paris, unde a stat peste 50 ani, artistul și-a creat atmosfera țărănească de acasă și nu a uitat niciodată bunătățile culinare tradiționale gorjenești, pe care le pregătea personal și le servea și altora. Constantin Brâncuși se bucura nespus când întâlnea departe în lume pe unul de acasă.

În anul 1937, la Expoziția Universală de la Paris, Maria Tănase l-a cunoscut pe Constantin Brâncuși. Reîntâlnindu-se la New York, marele sculptor a rugat-o pe Maria să-i cânte „ una de-ale noastre”. Maria Tănase a interpretat „ Lung e drumul Gorjului… ”. În timp ce ea cânta, Brâncuși și-a ascuns fața către perete pentru a nu i se vedea lacrimile ce-i șiroiau din ochi. Apoi s-a adresat solistei:

Când te ascult cum le zici, Marie, aș fi în stare să dăruiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră! Auzi tu fată, mă înțelegi! Vezi tu, Marie? Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot Pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, m-apucă un dor de țară, de oltenii tăi și ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Îmi vine, fată, să las tot, să mă întorc acasă și să mă fac cioplitor în lemn și piatră pentru toți stâlpii tindelor și meselor de cină…

La despărțire, Maria Tănase și-a exprimat dorința reîntâlnirii în țară: „Nene Costache, în curând să ne revedem în țară, în minunata noastra țară, pe Jii, neică, pe Jii, la Gorj!

Și Brâncuși a venit acasă ori de câte ori a avut posibilitatea. Aici a vrut să-și lase urma trecerii și priceperii, cum rezulta dintr-un interviu publicat în „Flacara” din 13 octombrie 1930:

Încă de acum 8 ani era vorba să lucrez un Monument al Eroilor pentru satul meu natal din Gorj. Există două comitete care nici până acum nu au căzut de acord.

Testamentul lui Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși și-a continuat activitatea creatoare sculpturală realizând opere expuse în diverse galerii de artă din lumea întreagă.

Bolnav și slăbit la cei 80 de ani ai săi, Brâncuși și-a dictat testamentul la 12 aprilie 1956, lăsând legatari universali, în comun, pe soții Istrati

Prin testament a donat statului francez pentru Muzeul de Artă Modernă tot ce va conține în ziua decesului său atelierul din Paris, Impasse Rousin nr.11, ca o răsplată a acordării cetățeniei franceze în anul 1952. Conform aceluiași testament, legatarii universali nu vor avea drept de proprietate asupra niciunei opere pe care autorul a donat-o unor instituții, a dat-o unor prieteni sau a vândut-o unor colecționari.

S-a stins din viață în noaptea de 16-17 martie 1957, după mai multe luni în care a zăcut la pat și a suferit că moare printre străini.

A fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

Masa tăcerii

Masa tăcerii – Constantin Brâncuși

sursa: «Personalități care au fost în Gorj» Al. Doru Șerban

« Inapoi la Dicționar

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

three + eight =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cultură Generală
Logo
Enable registration in settings - general