Cine a fost Pierre Abélard?
PIERRE ABELARD (1079-1142) – filosof, logician şi teolog, poet francez. Fiind elevul lui Roscelin şi a lui Guillaume de Champedux ulterior devine adversarul doctrinelor acestora – respectiv al nominalismului şi realismului, formulînd o teorie proprie cu unele trăsături ale concepţiei aristotelice, denumită conceptualism. El se şi consideră întemeietorul conceptualismului în scolastică – concepţie filosofică intermediară între nominalism şi realism, care recunoaşte existenţa mintală a generalului (a “conceptelor”). Pierre Abelard a fost un filozof scolastic și teolog care a luptat pentru pace între religii și a dezvoltat o etică a responsabilității în acest scop. Totuşi la general Pierre Abelard a avut o poziţie antirealistă. La el universaliile nu dispun de realitate independentă, real existînd doar lucruri aparte. Însă universaliile capătă realitate în sfera mintală în calitate de noţiuni. La baza cunoaşterii stă reprezentarea senzorială. În actul contemplării senzoriale omului i se dă numai singularul. Ideile există numai în gîndirea divină. În conceptul lui Pierre Abelard raţiunea se separă parţial de credinţă şi devine condiţia ei preliminară. (Înţeleg pentru a crede). Pierre Abelard a fost şi unul din fondatorii metodei scolastice. În domeniul logicii a comentat lucrări de Porphyrios, Aristotel şi Boethius, precum a creat o lucrare a sa “Dialectica”. (vezi și Wikipedia)
Operele lui Pierre Abelard: ”Povestea nenorocirilor mele”; “Dialectica”; ”Introducere în teologie”; “Pro şi contra”; “Scito te ipsum” (Cunoaştete pe tine însuţi); “Da şi nu”.
Pierre Abélard – citate, maxime și cugetări
În ceea ce mă privește, cu cât înaintam mai mult în studiul literelor, și din ce în ce mai ușor, cu atât mai mare devenea ardoarea devotamentului meu față de ele, până când, în realitate, am fost atât de captivat de pasiunea mea pentru învățătură încât, lăsând cu bucurie fraților mei fastul gloriei în arme, dreptul de moștenire și toate onorurile care ar fi trebuit să fie ale mele ca cel mai mare născut, am fugit cu totul de la curtea lui Marte pentru a câștiga învățătura în sânul Minervei. Și – întrucât am găsit armamentul raționamentului logic mai pe placul meu decât celelalte forme de filozofie, am schimbat toate celelalte arme cu acestea, iar premiilor victoriei în război le-am preferat lupta minților în dispute. (Pierre Abélard – Povestea nenorocirilor mele)
Am vrut să găsesc în filozofie și în religie un remediu pentru rușinea mea; am căutat un azil care să mă ferească de iubire… datoria, rațiunea și decența, care în alte ocazii au o oarecare putere asupra mea, sunt aici inutile. Evanghelia este o limbă pe care nu o înțeleg când se opune pasiunii mele… dar când iubirea a fost odată sinceră, cât de greu este să te hotărăști să nu mai iubești! ”Este de o mie de ori mai ușor să renunți la lume decât la iubire. Urăsc această lume înșelătoare și necredincioasă; nu mă mai gândesc la ea…” (Pierre Abélard – citate, maxime și cugetări)
Adevărata valoare a unui om nu se măsoară în funcție de proprietățile sau de puterea sa:
averea aparține unei categorii de lucruri
iar virtutea altora.Și nici o femeie nu ar trebui să se considere mai prejos pentru că se vinde
dacă preferă un bărbat bogat unui bărbat sărac.
în căsătorie și vrea ceea ce ar obține
la un soț mai mult decât soțul însuși.
Răsplătiți o astfel de lăcomie cu bani și nu cu devotament,
pentru că ea urmărește doar proprietatea
și este pregătită să se prostitueze
unui bărbat și mai bogat, dacă i se oferă ocazia. (Pierre Abélard, Scrisorile lui Abélard și ale lui Héloïse.)
Este de o mie de ori mai ușor să renunți la lume decât să iubești. ( Pierre Abélard, Scrisorile de dragoste ale lui Abelard și Heloise: Versiune adnotată și îmbunătățită cu biografie completă și citate)
Toată lumea dorește să fie salvată, dar puțini sunt cei care vor folosi acele mijloace pe care le prescrie religia. (Pierre Abélard, Scrisorile lui Abélard și ale lui Héloïse.)
Împotriva bolii scrisului trebuie să se ia măsuri speciale de precauție, deoarece este o boală periculoasă și contagioasă. (Pierre Abélard – citate, maxime și cugetări)
Cheia înțelepciunii este aceasta – întrebarea constantă și frecventă… pentru că prin îndoială suntem conduși să ne punem întrebări și prin întrebări ajungem la adevăr. (Pierre Abélard – citate, maxime și cugetări)
Dacă există ceva care poate fi numit în mod corespunzător fericire aici jos, sunt convins că este uniunea a două persoane care se iubesc cu o libertate perfectă, care sunt unite printr-o înclinație secretă și mulțumite de meritele fiecăruia. Inimile lor sunt pline și nu lasă loc liber pentru nicio altă pasiune; se bucură de o liniște perpetuă, pentru că se bucură de mulțumire. (Pierre Abélard, Scrisorile lui Abélard și ale lui Héloïse.)
Iubirea nu poate fi ascunsă; o vorbă, o privire, nu, tăcerea, o spune. (Pierre Abélard, Scrisorile lui Abélard și ale lui Héloïse.)
Străduiește-te acum să unești în tine toate virtuțile acestor exemple diferite. Să ai puritatea fecioarelor, austeritatea anacoreților, zelul pastorilor și episcopilor și constanța martirilor. (Pierre Abélard, Scrisorile lui Abélard și ale lui Héloïse.)
Gelozia poate crede cu ușurință cele mai îngrozitoare fapte. (Pierre Abélard – citate, maxime și cugetări)
Inima omului este un labirint ale cărui sinuozități sunt foarte greu de descoperit. (Pierre Abélard – citate, maxime și cugetări)
“Nihil credendum nisi prius intellectum.
«Non si deve credere in nulla se prima non lo si è capito. »”
Nu trebuie să crezi în nimic dacă nu l-ai înțeles mai întâi. (Pierre Abélard – citate, maxime și cugetări)
Unde este discreția sau rațiunea de a încărca poveri pe spinarea celor a căror forță nu a fost testată mai întâi pentru a se asigura că sarcinile atribuite ființelor umane sunt în conformitate cu constituția lor naturală? Ar da cineva unui măgar aceeași sarcină ca unui elefant? Sau unui tânăr sau unui bătrân foarte bătrân aceleași sarcini ca unor adulți în toată firea? Pot cei fragili să suporte la fel de mult ca cei puternici, sau cei bolnavi la fel de mult ca cei sănătoși? (Pierre Abélard, Scrisori și alte scrieri)
De obicei, noi murim pentru afecțiunea celor pe care nu-i mai vedem, iar ei pentru a noastră; absența este mormântul iubirii. (Pierre Abélard, Scrisorile lui Abélard și ale lui Héloïse.)
Prin îndoială ajungem la cercetare, iar prin cercetare percepem adevărul. (Pierre Abélard – citate, maxime și cugetări)
Statuia lui Pierre Abelard în curtea Napoleon la Luvru.