Tartarul, adesea numit pur și simplu „Tartar”, nu este doar o locație în mitologia greacă, ci și o entitate personificată. Este atât o regiune din lumea de dincolo, cât și o divinitate primordială, având o importanță majoră în miturile antice.
Origini și genealogie:
În „Teogonia” lui Hesiod, Tartarul este descris ca fiind una dintre entitățile primordiale care au apărut la începutul existenței, alături de Gaia (Pământul), Eros (Dragostea) și Chaos (Haosul). Ca divinitate, Tartarul este personificarea abisului profund și întunecat care există sub lumea morților.
Tartarul ca locație:
Ca regiune, Tartarul este imaginea însăși a iadului din mitologia greacă. Se spune că este situat la o distanță mare sub pământ, fiind atât de adânc încât, dacă ai lăsa cădea un obiect, acesta ar cădea timp de nouă zile înainte de a ajunge acolo. Tartarul este locul în care sufletele celor mai răi oameni sunt pedepsite pentru faptele lor din viață.
Unul dintre cele mai celebre exemple din mitologie este povestea lui Sisif, condamnat să împingă o stâncă mare pe un deal pentru eternitate, doar pentru a o vedea rostogolindu-se înapoi de fiecare dată când aproape ajungea la vârf.
Rolul în miturile grecești:
Tartarul joacă un rol-cheie în războiul dintre zei și Titanii. Când Zeus și aliații săi i-au învins pe Titanii, aceștia au fost aruncați în Tartar și încuiați acolo cu lanțuri. De asemenea, este locul unde Zeus l-a închis pe Typhon, monstrul înfricoșător pe care Gaia l-a născut ca răspuns la înfrângerea Titanilor.
Concluzie:
Tartarul reprezintă extremele pedepsei și justiției în mitologia greacă. Fie că este vorba de o entitate primordială sau de regiunea îndepărtată a infernului, conceptul de Tartar ne amintește de consecințele acțiunilor noastre și de ideea că există un loc pentru sufletele care nu pot fi salvate sau răscumpărate. În culturile moderne, conceptul de „tartar” a devenit sinonim cu iadul sau cu cele mai întunecate adâncimi ale abisului.
« Înapoi la dicționar