Cine a fost Yukio Mishima?
Yukio Mishima; (14 ianuarie 1925 – 25 noiembrie 1970), născut Kimitake Hiraoka (Hiraoka Kimitake), a fost un autor, poet, dramaturg, actor, model, șintoist, naționalist japonez și fondator al Tatenokai („Societatea Scut”), o miliție civilă neînarmată. Mishima este considerat unul dintre cei mai importanți autori japonezi ai secolului XX. A fost luat în considerare pentru Premiul Nobel pentru Literatură în 1968, dar premiul i-a revenit compatriotului și binefăcătorului său Yasunari Kawabata.
Printre operele sale se numără romanele Confesiunile unei măști (Kamen no kokuhaku) și Templul pavilionului de aur (Kinkaku-ji), precum și eseul autobiografic Soare și oțel (Taiyō to tetsu). Opera lui Mishima se caracterizează prin „vocabularul său luxos și metaforele decadente, fuziunea stilurilor literare tradiționale japoneze și moderne occidentale și afirmațiile sale obsesive privind unitatea dintre frumusețe, erotism și moarte”, potrivit autorului Andrew Rankin.
Activitățile politice ale lui Mishima au făcut din el o figură controversată, ceea ce rămâne în Japonia modernă. Începând cu vârsta de 30 de ani, ideologia de dreapta și convingerile reacționare ale lui Mishima au fost din ce în ce mai evidente. Era mândru de cultura și spiritul tradițional al Japoniei și se opunea la ceea ce el considera a fi materialismul de tip occidental, împreună cu democrația postbelică, globalismul și comunismul japonez, îngrijorându-se că, prin adoptarea acestor idei, poporul japonez își va pierde „esența națională” (kokutai) și moștenirea culturală distinctivă (Shinto și Yamato-damashii), devenind un popor „fără rădăcini”.
Mishima a format Tatenokai cu scopul declarat de a-i reda împăratului Japoniei sacralitatea și demnitatea. La 25 noiembrie 1970, Mishima și patru membri ai miliției sale au intrat într-o bază militară din centrul orașului Tokyo, l-au luat ostatic pe comandantul acesteia și au încercat fără succes să inspire Forțele Japoneze de Autoapărare să se ridice și să răstoarne Constituția Japoniei din 1947 (pe care el a numit-o „o constituție a înfrângerii”). După discursul său și după ce a strigat „Trăiască împăratul!”, a comis seppuku. (Wikipedia)
Mishima a fost fiul unui înalt funcționar public și a urmat cursurile școlii aristocratice Peers School din Tokyo. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nereușind să se califice din punct de vedere fizic pentru serviciul militar, a lucrat într-o fabrică din Tokyo, iar după război a studiat dreptul la Universitatea din Tokyo.
În 1948-49 a lucrat în divizia bancară a Ministerului japonez de Finanțe. Primul său roman, Kamen no kokuhaku (1949; Confesiunile unei măști), este o lucrare parțial autobiografică care descrie cu o strălucire stilistică excepțională un homosexual care trebuie să-și mascheze preferințele sexuale față de societatea din jurul său. Romanul i-a adus lui Mishima un succes imediat, iar acesta a început să se dedice cu toată energia scrisului.
El și-a continuat succesul inițial cu mai multe romane ale căror personaje principale sunt chinuite de diverse probleme fizice sau psihologice sau care sunt obsedate de idealuri de neatins care le fac imposibilă fericirea de zi cu zi.
Printre aceste opere se numără Ai no kawaki (1950; Setea de iubire), Kinjiki (1954; Culori interzise) și Shiosai (1954; Sunetul valurilor). Kinkaku-ji (1956; Templul pavilionului de aur) este povestea unui tânăr acolit tulburat de la un templu budist care dă foc faimoasei clădiri pentru că el însuși nu poate atinge frumusețea acesteia. Utage no ato (1960; După banchet) explorează două teme gemene: dragostea la vârsta a doua și corupția din politica japoneză.
Pe lângă romane, povestiri și eseuri, Mishima a scris și piese de teatru sub forma dramei japoneze Nō, realizând versiuni reelaborate și modernizate ale poveștilor tradiționale. Printre piesele sale se numără Sado kōshaku fujin (1965; Madame de Sade) și Kindai nōgaku shu (1956; Cinci piese moderne Nōh). (Citește mai mult…)
Yukio Mishima – citate, maxime și cugetări
Viaţa nu durează decât o clipă. Trebuie să o trăieşti făcând ceea ce îţi place. În această lume trecătoare ca un vis, să trăieşti în mizerie făcând ceea ce îţi displace e curată nebunie. (Yukio Mishima)
Apariţia suferinţei adevărate este întotdeauna lentă. (Yukio Mishima – citate, maxime și cugetări)
Curiozitatea nu are morală. E poate cea mai imorală dorinţă a omului. (Yukio Mishima)
Visele oamenilor sunt aripi cu care aceştia zboară spre cer. (Yukio Mishima – citate, maxime și cugetări)
Sentimentele nu agreează ordinea rigidă. Ca nişte particule din eter, preferă să se rotească spontan, să plutească, să tremure. (Yukio Mishima)
Într-un caracter romanesc abundă neîncrederea subtilă faţă de lucrarea sufletului, ceea ce adesea conduce la un fel de act imoral, la reverie. Reveria nu este, cum s-ar crede, un efect al sufletului. E mai degrabă o fugă de suflet. (Yukio Mishima – citate, maxime și cugetări)
Yukio Mishima – citate, maxime și cugetări. Cine a fost Yukio Mishima?