Primul dintre fondatorii muzicii ușoare

Al Jolson (născut Asa Yoelson; 26 mai 1886 – 23 octombrie 1950) a fost un cântăreț, comediant, actor și vodevil american de origine lituaniană. A fost una dintre cele mai faimoase și mai bine plătite vedete din Statele Unite ale Americii în anii 1920. S-a autointitulat „Cel mai mare artist de divertisment din lume”.

Jolson a fost cunoscut pentru „abordarea sa nerușinat de sentimentală și melodramatică” față de spectacol, precum și pentru că a popularizat multe dintre cântecele pe care le cânta. Jolson a fost numit de criticii moderni „regele artiștilor blackface”(Wikipedia).

Precursorii Muzicii ușoare de mai târziu

Rădăcinile muzicii ușoare de astăzi se află undeva înainte de izbucnirea primei conflagrații mondiale. Din punct de vedere al interpretării și compoziției muzicale se disting cinci mari întemeietori ai curentului ce astăzi îl numim generic Muzică ușoară: Al Jolson, George Gershwin, Irving Berlin, Bing Crosby și Frank Sinatra.

Al Jolson provenea dintr-o familie de evrei refugiată din satul Srednicka, în anul 1893. Tatăl său, care fusese rabin, de teama pogromurilor luase hotărârea să emigreze în America. Inițial Al Jolson, pe numele său adevărat Asa Yoelson, dorise sa devină cantor într-o sinagogă continuînd-ul astfel pe tatăl său.

Al Jolson în Lumea Cabaretului înainte de primul Război Mondial

Viața l-a adus însă pe Al Jolson, pe scena unui cabaret, cu fața înnegrită datorită fardului, cu ochii măriți și cu buzele puternic colorate. Numai sub aceasta înfățișare apăreau artiștii albi pe scenele cabaretelor americane la începutul secolului al XIX-lea.

MY MAMMY Al Jolson from The Jolson Story 1946 with LARRY PARKS

Era o înfățișare inexplicabilă, la prima vedere.

Explicația este ca în felul acesta se încerca, pe lângă o caricaturizare evidentă, și o imitare a modului de a cânta, de a se mișca și a dansa al negrilor.

Pe scena unui astfel de cabaret, înainte de primul război mondial, s-a bucurat și Al. Jolson de primele sale succese care l-au proiectat dintr-odată în altă condiție socială.

Primul film sonor muzical

Al Jolson face parte din acea generație de artiști care s-au format fără să urmeze vreo școală specială. S-au cizelat în timpul întâlnirilor cu spectatorii care veneau să-i vadă pe cântăreți la teatru sau la cabarete. Totodată apariția microfonului, radioului, discului și filmului sonor, toate au contribuit foarte mult la formarea lui Al Jolson.

Astfel „vopsitul” Al a intrat în istoria muzicii ca erou principal al primului film sonor muzical intitulat Cântărețul de Jazz în anul 1927. Un an mai târziu a cântat în filmul Cântărețul nerod, nemuritoarea melodie Sonny Boy, compusă de George Gershwin. Cu interpretarea sa, se poate spune că Al. Jolson l-a ajutat pe Gershwin să se lanseze.

Pentru ai omagia viața și arta interpretativă, în anii 1946 și 1949, s-au turnat la Holywood doua filme despre Al Jolson. Din păcate, în aceste filme cântărețul nu mai apare, fiindu-i folosita numai vocea care i-a adus celebritatea.

Al Jolson primul dar conservator în felul lui

Al Jolson a fost cel dintâi cântăreț renumit care, prin intermediul filmului, a fost văzut și auzit de milioane de spectatori. Cântecul său plin de duioșie, despre mamă, se arcuia în spațiu, cuprinzător și tandru, răspândind melancolia trecutului.

Al Jolson

Jolson nu s-a putut obișnui niciodată cu microfonul. S-a bazat exclusiv pe vocea sa puternica și caldă. O voce cu un registru capabil să cuprindă toate nuanțele vocii umane, dar și glasurile naturii surprinse în starea lor de grație.

Extrem de exigent cu sine însuși, nu a împrumutat nimic din modalitățile interpretative ale celor de culoare. În unele cântece ale sale, mai ritmate, se puteau ghici pe alocuri trăsături evidente ale muzicii viitoare.

Al. Jolson a fost eroul incontestabil al unei perioade căreia i-au urmat schimbări structurale.

Cu toate că modul de interpretare al lui Al. Jolson a fost destul de diferit de tot ce a apărut ulterior, rolul de fondator al muzicii ușoare nu poate fi tăgăduit de nimeni. Muzica lui a fost folosită drept trambulină pentru cei ce-l vor urma.

Citește și află:

• Muzeul Ermitaj. Istoria, operele de artă si colectiile.
• Exista „al treilea ochi”?
• Cine are sânge dulce este pișcat mai des de insecte?
• Mica Serenada. Cu ce ocazie a fost compusa?
• Care este originea dansului Tarantella?