Yajnavalkya sau Yagyavalkya (sanscrită: याज्ञवल्क्य, Yājñavalkya) este un înțelept vedic hindus care figurează în Brihadaranyaka Upanishad (c. 700 î.Hr.). Yajnavalkya propune și dezbate întrebări metafizice despre natura existenței, conștiința și efemeritate, și expune doctrina epistemică neti neti („nu asta, nu asta”) pentru a descoperi Sinele universal și Ātman. Printre textele care îi sunt atribuite se numără Yajnavalkya Smriti, Yoga Yajnavalkya și unele texte ale școlii Vedanta. Este menționat și în Brahma puran și în diverse Brahmanas și Aranyakas.
Înțeleptul Yajnavalkya – vechiul înțelept vedic și consilier al regelui Janaka
Înțeleptul Yajnavalkya (Yajnavlkya) este un clarvăzător și guru vedic, cunoscut pentru înțelepciunea și abilitățile sale transcendente de neegalat. Unii au crezut că înțeleptul Yajnavalkya a fost reîncarnarea Lui Brahma, creatorul Universului.
Zeița Saraswati apare în fața înțeleptului Yajnavalkya. Cine este Yajnavalkya? Viața și învățăturile înțeleptului vedic.
Maharishi Yajnavalkya, un yoghin și mahatma, este unul dintre cei mai mari înțelepți ai timpului său. Astfel, multe texte și purane l-au menționat vorbindu-se despre viața, operele și învățăturile sale. Sfântul vedic Yajnavalkya a fost un eminent ritualist (Karmakandi). De-a lungul vieții sale, el a efectuat mai multe yajnas în calitate de cel mai important Acharya.
Yājñavalkya a fost elevul lui Uddālaka Āruṇi, pe care l-a învins într-o dezbatere.
În Brihadaranyaka Upanishad, un set de dialoguri îl înfățișează pe Yajnavalkya ca având două soții, una Maitreyi care îl provoacă pe Yajnavalkya cu întrebări filozofice ca o soție savantă; cealaltă Katyayani care este tăcută, dar menționată ca o gospodină.
În timp ce Yajnavalkya și Katyayani trăiau într-o domesticitate mulțumită, Maitreyi studia metafizica și se angaja în dialoguri teologice cu soțul ei, pe lângă faptul că „făcea auto-investigații de introspecție.”
În contrast cu Brihadaranyaka Upanishad, epopeea Mahabharata afirmă că Maitreyi este o tânără frumoasă care este un erudit Advaita, dar nu se căsătorește niciodată.
De la Katyayni, Yajnavalkya a avut trei fii – Chandrakanta, Vijaya și Mahamegha.
Figura lui Yajnavalkya este considerat de Scharfstein ca fiind unul dintre cei mai vechi filosofi din istoria consemnată. Yajnavalkya este creditat de Witzel pentru inventarea termenului Advaita (non-dualitatea lui Atman și Brahman). Ideile care îi sunt atribuite pentru renunțarea la atașamentele lumești au fost importante pentru tradițiile sannyasa hinduse.
Apariția lui Yajnavalkya în lumea filozofilor brahmani
Numele Yajnavalkya își are rădăcinile în cuvântul Yajna, care înseamnă ritualuri sfinte. Filosoful vedic Yajnavalkya s-a născut în Vadnagar, Gujarat. Tatăl său a fost Brahmarata rishi, iar mama sa, Sunanda Devi. Marele înțelept Vaishampayana a fost unchiul său matern și primul său guru. Mahamuni a fost Vedacharya a porțiunii Tittiri a Vedelor. De la el, Yajnavlkya a studiat Taittiriya Samhita, care face parte din Taittiriya Shakha.
Yajnavalkya are două soții – Katyayani și Maitreyi. Katyayani era fiica înțeleptului Bharadwaja și era o gospodină cu o fire liniștită. Pe de altă parte, Maitreyi era Brahmavadini. Îi plăcea să vorbească despre subiecte filozofice cu înțeleptul.
Odată au existat dispute între Yajnavalkya și maha muni Vaishampayana. Mahamuni, supărat, i-a cerut lui Yajnavalkya să returneze toate cunoștințele pe care i le oferise.
La auzul poruncii guru-ului său, înțeleptul Valkya a uitat toate acele cunoștințe. El s-a hotărât apoi să găsească un învățător dumnezeiesc. Astfel, a început o penitență dureroasă pentru a obține înțelepciune de la zeul Soare. Mulțumit de penitența lui Yajnavalkya, Surya Dev i-a oferit o nouă porțiune din Yajurveda, numită mai târziu Shukla sau Yajurveda Albă.
Pe lângă faptul că a fost un Karmakandi, Yajnavalkya a fost un maestru Shrotriya și Brahmanista foarte respectat, adică (era un maestru care cunoaște Shastras/scrierile și era, de asemenea, ferm stabilit în această cunoaștere).
Odată, regele din Videha, Janaka, căuta un guru brahmanistha pentru a obține cunoștințele despre Brahmavidya. Pentru aceasta, regele Janaka a organizat o ceremonie Bahu Daan (donație uriașă). Înțelepți din locuri îndepărtate au venit să participe. S-a anunțat: „Oricine este cel mai mare Brahmana va conduce aceste vaci înapoi acasă”.
Dar, niciunul dintre ei nu a îndrăznit să se ridice în picioare pentru a lua aceste vaci. Dintr-o dată, înțeleptul Yajnavalkya s-a ridicat în picioare și l-a instruit pe discipolul său Samasravas să conducă acele vaci înapoi acasă.
Toți brahmanii prezenți s-au înfuriat și au început să-și arunce furia sub forma unor întrebări transcendentale, la care Yajnavalkya a răspuns corect și calm. În cele din urmă, el a fost declarat cel mai excelent guru brahmanistha. De la el, regele Janaka a primit Brahma Gyan.
Învățăturile înțeleptului vedic
Odată, sfântul Yajnavalkya a decis să-și împartă averea între soțiile sale iubite. Una dintre soțiile sale, Maitreyi, l-a întrebat: „O, Doamne, pot toate bunurile mele să-mi aducă nemurirea dacă ar trebui să umple tot pământul?”. Auzind acest lucru, între înțelept și soția sa începe conversația nemuritoare. El o lămurește că Sinele este singura cale de a obține nemurirea și cunoașterea infinită.
Odată, regele Janaka l-a întrebat pe înțeleptul Yajnavalkya: „Care este lumina unui om?”. În răspunsul său, înțeleptul a răspuns: „Soarele”. Regele a întrebat: „Ce se întâmplă dacă soarele a apus? Înțeleptul a răspuns: „Luna”. Din nou, regele a întrebat: „Ce se întâmplă dacă soarele și luna au apus?”. Rishi a răspuns cu foc, apoi cu sunet. În cele din urmă, regele a întrebat ce se întâmplă dacă soarele și luna au apus, focul a dispărut, iar sunetul a tăcut. În răspunsul său final, înțeleptul a spus: „Doar Sinele este lumina oamenilor care le permite să facă totul”.
În primul capitol din Brihadaranyaka Upanishad, Maharishi afirmă că nimic nu a existat înainte de Univers. Astfel, stăpânul vedic al tuturor creaturilor SAU Stăpânul Creației, Prajapati, a creat Universul și toate ființele sale cu propriul său sacrificiu. După aceea, el s-a contopit cu forța vieții, apărând ca materie și energie cosmică. Mai departe, el afirmă că Universul este compus din materie, energie, Atman și cunoaștere.
În ceea ce privește conceptul de existență a sufletului, înțeleptul i-a spus regelui Janaka că sufletul este liber și indestructibil. Mai mult, el i-a oferit regelui cunoștințe pătrunzătoare despre Moksha. Maharishi a mai afirmat că „adevărata cunoaștere este eliberarea care aduce pacea interioară”.
Opere filozofice realizate de Yajnavalkya
De-a lungul vieții sale, înțeleptul Yajnavalkya a scris mai multe texte, care includ:
Brihadaranyaka Upanishad
Brihadaranyaka Upanishad este datată în jurul anului 700 î.Hr. Staal observă că, deși numele Yajnavalkya este derivat din yajna, care inseamnă ritual, Yajnavalkya este menționat ca fiind „un gânditor, nu un ritualist”.
Este una dintre principalele și primele scrieri hinduse Upanishadice atribuite înțeleptului Yajnavalkya. Acest text sanscrit datează din jurul secolelor VI-VII și face parte din Shatapatha Brahmana – o secțiune din Shukla Yajurveda. Această Upanishad vorbește despre conceptul de Atman, care înseamnă Sinele absolut. Textele sunt alcătuite din șase capitole despre Atman, metafizică, psihologie, etică și Karma.
Imnul din Bṛhadaranyaka Upanishad care descrie teoria karmei afirmă următoarele:
Un om va deveni orice în funcție de modul în care acționează și se comportă.
Un om cu acțiuni morale va deveni virtuos, un om cu acțiuni rele va deveni rău;
În ceea ce privește teoria etică, există un imn care sugerează trei principii. Acestea sunt
Cumpătarea (Damah), Dăruirea (Danam) și Compasiunea (Daya).
Yajnavalkya Smriti
Este un text în limba sanscrită despre un concept de Dharma. Datează din jurul secolelor III-V. Teoriile juridice în stil poetic privind obiceiurile, judecata și pedepsele sunt bine compuse și ordonate în cadrul Yajnavalkya Smriti. Acest smriti este alcătuit în mod colectiv din 1010 slokas (versete) care sunt organizate în 3 cărți,
1. Achara (conduita corectă) Kanda: 368 de versete
2. Vyavahara (procedură legală) Kanda: 307 versete
3. Prayascitta (penitență) Kanda: 335 versete
Este un vechi text hindus legat de yoga, scris în sanscrită. Prezintă discursul dintre clarvăzătorul Yajnavalkya și filosoful Gargi. Asemănătoare cu Yoga Sutras a lui Patanjali, aceste texte au opt componente, dar au motive diferite. Acest text oferă o discuție detaliată asupra aspectelor Yoga, cum ar fi Pranayama, Dhyana și Dharana.
Shatapatha Brāhmana
Este o narațiune vorbită din Shukla Yajurveda, care datează din secolele VI – VIII. Constă într-o explicație detaliată, sistematică și semnificativă a ritualurilor, simbolurilor și miturilor vedice. În plus, oferă cunoștințe științifice privind geometria și astronomia observațională. De exemplu, informații legate de distanța planetară, calculul pi și rădăcinile teoremei lui Pitagora.
Alte lucrări includ Yajnavalkya Sakha și Pratijna Sutra.
Despre karma și renaștere
Una dintre primele expuneri ale teoriilor despre karma și renaștere apare în discuțiile lui Yajnavalkya.
Acum, așa cum un om este întrun fel sau altul,
în funcție de cum acționează și în funcție de cum se comportă, așa va fi el;
un om cu acte bune va deveni bun, un om cu acte rele, rău;
el devine pur prin fapte pure, rău prin fapte rele;Și aici se spune că o persoană este formată din dorințe,
și că așa cum este dorința lui, așa este și voința lui;
și așa cum este voința sa, așa este și fapta sa;
și orice faptă pe care o face, aceea va culege.– Brihadaranyaka Upanishad
Max Muller și Paul Deussen, în traducerile lor respective, descriu viziunea Upanishad despre „Suflet, Sine” și „starea de existență liberă, eliberată” astfel:
„[Sinele] este nepieritor, pentru că nu poate pieri; el este neatârnat, pentru că nu se atașează; neatârnat, el nu suferă, nu eșuează. El este dincolo de bine și de rău, și nici ceea ce a făcut, nici ceea ce a omis să facă nu îl afectează. (…) Prin urmare, cel care îl cunoaște [a ajuns la realizarea de sine], devine liniștit, supus, satisfăcut, răbdător și adunat. El se vede pe sine în Sine, vede totul ca Sine. Răul nu-l învinge, el învinge tot răul. Răul nu-l arde, el arde tot răul. Eliberat de rău, eliberat de pete, eliberat de îndoială, el devine Atman-Brâhmana; aceasta este lumea Brahma, o, rege, așa a vorbit Yajnavalkya.”
Despre eliberarea spirituală
Secțiunea 4.3 din Brihadaranyaka Upanishad îi este atribuită lui Yajnavalkya, și în ea se discută premisele moksha (eliberare, libertate), și oferă unele dintre cele mai studiate imnuri ale sale. Paul Deussen o numește, „unică prin bogăția și căldura prezentării„, cu o profunzime care își păstrează întreaga valoare în timpurile moderne.
Despre sine
El descrie sinele printr-o serie de negații și spune că nu este nu, nu (neti, neti) – nu este apucabil, nu este distructibil, nu este atașat, nu este deranjat de nimic bun sau rău făcut de el însuși. El spune apoi că cel care cunoaște acest adevăr rămâne „stăpânit, împăcat, răbdător și plin de credință” și că „fiecare ajunge să fie sinele său” și „el devine sinele tuturor”.
Yajnavlkya credea că visele sunt proiecții active ale sinelui. Pentru el, aceasta este o dovadă a faptului că visul împărtășește natura creatoare a Realității în sine.
Despre dragoste și suflet
Dialogul Maitreyi-Yajnavalkya din Brihadaranyaka Upanishad afirmă că iubirea este determinată de „dragostea pentru sine (Atman)” și discută despre natura lui Atman și Brahman și despre unitatea lor, nucleul filosofiei Advaita ulterioare. Dialogul Maitreyi-Yajnavalkya a supraviețuit în două recensiuni manuscrise ale școlilor vedice Madhyamdina și Kanva; deși au diferențe literare semnificative, ele împărtășesc aceeași temă filosofică.
Acest dialog apare în mai multe texte hinduse; cel mai timpuriu se află în capitolul 2.4 – și modificat în capitolul 4.5 – din Brihadaranyaka Upanishad, una dintre principalele și cele mai vechi Upanishad.
Adi Shankara, un erudit al influentei școli Advaita Vedanta a filosofiei hinduse, a scris în Brihadaranyakopanishad bhashyaad că scopul dialogului Maitreyi-Yajnavalkya din capitolul 2.4. din Brihadaranyaka Upanishad este acela de a evidenția importanța cunoașterii lui Atman și Brahman și de a înțelege unitatea lor.
Potrivit lui Shankara, dialogul sugerează că renunțarea este prescrisă în Sruti (textele vedice ale hinduismului), ca mijloc de cunoaștere a lui Brahman și Atman. El adaugă, că urmărirea cunoașterii de sine este considerată importantă în Sruti, deoarece dialogul Maitreyi este repetat în capitolul 4.5 ca un „final logic” al discuției despre Brahman din Upanishad.
În încheierea dialogului său despre „sinele interior”, sau suflet, Yajnavalkaya îi spune lui Maitreyi:
Trebuie într-adevăr să vezi, să auzi, să înțelegi și să meditezi asupra Sinelui, O Maitreyi;
într-adevăr, cel care a văzut, a auzit, a reflectat și a înțeles Sinele – numai prin el întreaga lume ajunge să fie cunoscută.– Brihadaranyaka Upanishad 2.4.5b
După ce Yajnavalkya pleacă și devine sannyasi, Maitreyi devine sannyasini – și ea rătăcește și duce o viață de renunțare.
Vezi Sursa
Poate ai nevoie și de: