Alexandru Macedon/Alexandru cel Mare

0 Shares

Cine a fost Alexandru Macedon/Alexandru cel Mare

Alexandru Macedon sau Alexandru III (356 î.Hr., Pella, Macedonia – 13.06.323 Î.Hr., Babilon) – supranumit cel Mare. Cel mai mare conducător militar al Antichităţii. Fiu al lui, Filip II al Macedoniei şi nepotul lui Cambyse. Macedonenii nu erau greci, proveneau din Epir (chaonienii, molossienii și thesproții) și au avut limbă și scriere proprie până în secolul al VII-lea dH, în plin Imperiu Bizantin.

A fost mai întâi rege al unui regat numit Macedonia (336-323 î.H.), cu numele Alexandru III. Profesorul lui a fost Aristotel (născut la Stagira, în Tracia, nu departe de Athosul de azi). Încă de tânăr a dovedit talent militar. La 16 ani tatăl său i-a încredințat regența regatului iar la vârsta de 18 ani s-a evidențiat ajutând la câştigarea bătăliei de la Cheroneea. I-a succedat tatălui său, asasinat în 336 î.Hr.. În decurs de un an a înăbușit răscoalele care izbucniseră în regat A trecut în Grecia, unde Teba se instalase în fruntea unei coaliții. Acolo și-a impus autoritatea prin simpla sa prezență și a făcut în așa fel, la Corint, încât să fie numit general al grecilor. După o campanie până la Dunăre (335), după ce a cucerit Tracia, Alexandru s-a intors în Grecia unde a găsit din nou revoltă și a nimicit Teba care era în fruntea răsculaților.

CADOURI MIȘTO

Dacă principalele bătălii ale tatălui său au fost îndreptate contra Imperiului Roman, principalele campanii ale lui Alexandru au fost contra Imperiului Persan (Darius al III-lea, care ajunsese şi el până la Dunăre), imperiu pe care l-a şi cucerit în final, atingînd graniţa Indiei spre răsărit, a Daciei (fără s-o atace; doar Darius, împăratul perșilor, o atacase) şi a Porţii de Fier a Caucazului spre nord, a Egiptului spre sud, încercînd să unifice micile regate ale Greciei antice sub conducerea sa şi să alcătuiască în zonă o forţă capabilă să ţină piept marilor imperii care luptau între ele pentru teritorii: Imperiul Persan şi Imperiul Roman.

Astfel, înainte de apariţia creştinismului, care a fost tot un gest protestatar faţă de diverși năvălitori, Alexandru Macedon a făcut cel mai important gest al lumii vechi din sud-estul Europei pentru apărarea identităţii şi integrităţii civilizaţiei regionale.

Alexandru Macedon și tracii lui Lysimach

Tracii, sub Lysimach, au format cavaleria ușoară (peltaștii) a armatei lui Alexandru Macedon. Este notabil faptul că principalul său sfătuitor a rămas Aristotel.

Acest lucru a fost observat de Dimitrie Cantemir, care, în campania lui Petru cel Mare al Rusiei din 1723 la Marea Caspică (pentru controlul Porţii de Fier a Asiei şi contra otomanilor) a căutat şi a descoperit fortificaţiile lui Alexandru Macedon, lea semnalat, a ridicat relevee ale edificiilor, a executat harta locului (dinspre Marea Caspică) şi a copiat inscripţii.

Textele se află în Collectanea Orientalia, în arhivele Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg, dar au fost publicate cu desene cu tot de Grigore Tocilescu în ediţia de Opere Dimitrie Cantemir, 8 vol., Bucureşti, 1878.

Campaniile lui Alexandru cel Mare

Alexandru Macedon (Alexandru cel Mare). Mozaic antic din Pompeii, ilustrând bătălia de la Issos.

A distrus Teba aproape în totalitate, cu excepţia templelor şi a casei lui Pindar. Acest gen de distrugere avea să devină metoda sa caracteristică şi, de aceea, alte state greceşti i s-au supus fără luptă.

În 334 î.Hr. a traversat Persia şi a învins armata persană la râul Granicos. Se spune că a tăiat nodul gordian din Frigia (333 î.Hr.) şi, conform legendei, actul i-a conferit dreptul să conducă întreaga Asie.

În bătălia de la Issos din 333 î.Hr. Alexandru cel Mare a învins o altă armată, de data aceasta condusă de regele persan Darius III, care a reuşit să scape. Apoi a cucerit Siria şi Fenicia, împiedicând flota persană să intre în porturile sale.

În 332 î.Hr. a încheiat un asediu de şapte luni asupra oraşului Tyr, aceasta fiind considerată cea mai mare realizare militară a sa, şi a ajuns în Egipt, pe care l-a cucerit. Acolo a primit coroana dublă a faraonilor, a întemeiat oraşul Alexandria şi a vizitat oracolul zeului Amon, pe care îşi fundamenta originea sa divină. Mama lui Alexandru Macedon, Olympia (rudă cu Pyrrhus al Epirului), a fost preoteasă a cultului Șarpelui, drept care secția pentru public a Bibliotecii din Alexandria, care i-a fost dedicată, a purtat numele Serapeion.

Având controlul asupra coastei mediteraneene de est, în 331 î.Hr., l-a învins pe Darius într-o luptă decisivă la Gaugamela, însă Darius a scăpat din nou. Apoi a cucerit provincia Babilon. în Persia a ars palatul lui Xerxes de la Persepolis, în 330 Î.Hr., şi şi-a imaginat un imperiu condus împreună de macedoneni şi persani.

India pune capăt campaniilor lui Alexandru Macedon

A continuat spre Est, înăbuşind conspiraţii reale sau imaginare, întemeind oraşe (majoritatea numite Alexandria), pentru a-şi marca teritoriile stăpânite.

După cucerirea Tadjikistanului de astăzi, s-a căsătorit cu prinţesa Roxana şi a îmbrăţişat absolutismul persan, adoptând îmbrăcămintea şi obiceiurile curţii persane, în 326 î.Hr. a ajuns la râul Hyphasis în India, unde oamenii săi extenuaţi s-au răzvrătii; s-a întors, mărşăluind şi jefuind Indul, şi a ajuns la Susa cu multe pierderi de vieţi omeneşti.

A continuat să promoveze politica sa nepopulară de fuziune rasială, o aparentă încercare de a forma o rasă stăpânitoare persano-macedoneană.

La moartea favoritului său, Hephaestion (324 î.Hr.), i-a organizat funeraliile cuvenite unui erou şi a cerut ca la propria înmormântare să i se aducă onoruri divine.

Alexandru cel Mare, Rege al Macedoniei și conducătorul unui imperiu enorm s-a îmbolnăvit la Babilon, după ce a ţinut-o în petreceri şi beţii, A murit la vârsta de 33 de ani (13.06.323 Î.Hr.) din cauza malariei (conform opiniei unora) sau a fost otrăvit (conform altora). A fost înmormântat în Alexandria, Egipt. Imperiul său, cel mai mare de până atunci, se întindea din Tracia până în Egipt şi din Grecia până pe valea Indului, de la marginea Chinei, până în Egipt și Europa.

surse: