Cine a fost Georges Bataille?
Georges Albert Maurice Victor Bataille (10 septembrie 1897 – 9 iulie 1962) a fost un filosof și intelectual francez care a lucrat în filosofie, literatură, sociologie, antropologie și istoria artei. Bibliotecar și scriitor francez ale cărui eseuri, romane și poezii au exprimat fascinația sa pentru erotism, misticism și irațional. Georges Bataille vedea excesul ca pe o modalitate de a obține „suveranitatea” personală. Scrierile sale, care au inclus eseuri, romane și poezii, au explorat subiecte precum erotismul, misticismul, suprarealismul și transgresiunea. Lucrările lui Georges Bataille se vor dovedi influente asupra școlilor ulterioare de filosofie și teorie socială, inclusiv asupra poststructuralismului. (Wikipedia)
După ce s-a format ca arhivar la școala de paleografie cunoscută sub numele de École des Chartes (Școala de Carte) din Paris, Georges Bataille a lucrat ca bibliotecar și specialist în domeniul medieval la Bibliothèque Nationale din Paris până în 1942. În 1951 a devenit custode al bibliotecii din Orléans. A editat, de asemenea, reviste științifice, iar în 1946 a fondat o influentă revistă literară, Critique, pe care a editat-o până la moartea sa.
Primul său roman, despre excesele sexuale, a fost publicat sub un pseudonim, Lord Auch; a apărut în 1928 sub titlul Histoire de l’oeil (Istoria ochiului). Sub numele Pierre Angélique, un alt pseudonim, a scris Madame Edwarda (1937). Le Coupable (1944; Vinovat) a fost prima mare operă literară publicată sub propriul nume. Au urmat La Littérature et le mal (1957; Literatura și răul) și L’Érotisme (1957; Erotismul). A mai scris Lascaux; ou, la naissance de l’art (1955; Lascaux; or, The Birth of Art) și Manet (1955). Un roman, Ma Mère (Mama mea), a fost publicat în 1966.
Operele complete (Oeuvres complètes) ale lui Georges Bataille, publicate între 1970 și 1988, conține 12 volume.
Georges Bataille – citate, maxime și cugetări
Erotismul reprezintă încuviinţarea vieţii chiar şi în moarte. (Georges Bataille)
Cred că adevărul are o singură faţă: aceea a unei contradicţii violente. (Georges Bataille – ciate, maxime și cugetări)
Ceea ce misticismul n-a putut spune, erotismul o spune: Dumnezeu nu e nimic dacă nu e, în toate sensurile, depăşire a lui Dumnezeu; în sensul fiinţei vulgare, în cel al ororii şi al abjecţiei. El îndrăzneşte orice, e oriunde nu-l poţi aştepta: el însuşi este un exces. (Georges Bataille)
Dacă nimeni nu va reduce la esenţă ceea ce spun, îndepărtând veşmântul şi forma, atunci degeaba scriu. (De aceea, ştiu, efortul meu e fără speranţă: fulgerul care mă orbeşte nu va fi ars alţi ochi decât ai mei). (Georges Bataille)
Gândirea însăşi (reflecţia) se împlineşte în noi doar prin exces. Ce altceva e adevărul dacă nu reprezentarea excesului? Iată sensul, iată nebunia acestei cărţi delirante: miza acestei povestiri e însuşi Dumnezeu, în deplinătatea atributelor sale. (Georges Bataille – ciate, maxime și cugetări)
Literatura este redescoperirea copilăriei. (Georges Bataille)
Interdictul elimină violenţa şi mişcările noastre de violenţă (între care cele care răspund impulsului nostru sexual) ce distrug în noi calma rânduială fără de care conştiinţa umană este de neconceput. (Georges Bataille – ciate, maxime și cugetări)
Crima este un fapt al speciei umane, şi numai al acestei specii; este un aspect secret, impenetrabil şi ascuns. Crima se ascunde şi cele mai înspăimântătoare lucruri sunt acelea pe care nu le putem sesiza. (Georges Bataille)
În oroarea faţă de incest ar exista, prin urmare, un element care ne desemnează ca oameni, iar problema care ar decurge de aici ar fi aceea a omului însuşi, în măsura în care aceasta adaugă universului umanitatea. (Georges Bataille – ciate, maxime și cugetări)
Dacă ţi-e frică de toate câte sunt, citeşte această carte, dar mai întâi ascultă-mă: dacă râzi, înseamnă că ţi-e frică. O carte, crezi tu, e un obiect inert. Se poate. Dar dacă totuşi – cum se întâmplă – nu ştii să citeşti? Ar trebui să te temi…? Eşti singur? Ţi-e frig? Ştii oare în ce măsură omul e „tu însuţi”?Imbecil şi gol? (Georges Bataille)
Spun ce mă chinuie acum, în clipa când scriu: oare totul să fie absurd? Sau are sens? Aceste gânduri mă scot din minţi. Mă trezesc dimineaţa – la fel ca milioane de oameni.Bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni – somn risipit pe vecie… Trezirea noastră, a mea şi a acestor milioane, să aibă oare un sens? Un sens ascuns? Fireşte că ascuns. (Georges Bataille – ciate, maxime și cugetări)