Cine a fost Georges Bernanos?
Georges Bernanos, (născut la 20 februarie 1888, Paris – decedat la 5 iulie 1948, Neuilly-sur-Seine, Franța), romancier și scriitor polemist, a cărui capodoperă, „Jurnalul unui preot de țară”, l-a consacrat ca unul dintre cei mai originali și independenți scriitori romano-catolici ai timpului său.
Bernanos și-a început viața ca jurnalist regalist, iar mai târziu a lucrat ca inspector la o companie de asigurări. La fel ca predecesorul său, scriitorul catolic francez Léon Bloy, Bernanos a fost un vizionar pentru care lumea supranaturală nu era niciodată departe.
A fost, de asemenea, un om plin de umor și de umanitate, care detesta materialismul și compromisul cu răul.
Sinceritatea sa vehementă se vede în pamfletele sale politice La Grande Peur des bien-pensants, o polemică împotriva materialismului claselor de mijloc (1931; „Marea frică a oamenilor care gândesc corect”), și Les Grands Cimetières sous la lune (1938; Jurnalul vremurilor mele, 1938), un atac feroce la adresa exceselor fasciste din timpul Războiului Civil Spaniol și a demnitarilor bisericești care le-au susținut.
Ca romancier, a avut ca temă lupta dintre forțele binelui și ale răului pentru sufletul omului, un conflict ilustrat în special în studiile sale despre preoți. Personajele sale, care reprezintă extremele comportamentului uman, de la sfințenie la depravare totală, sunt puternic imaginate și desenate în mod realist.
Primul roman al lui Bernanos a fost Sous le soleil de Satan (1926; The Star of Satan, 1939; Under the Sun of Satan, 1949), bazat parțial pe experiențele lui Curé d’Ars. În 1936, Bernanos a publicat Journal d’un curé de campagne (Jurnalul unui preot de la țară, 1937), o poveste despre războiul unui tânăr preot împotriva păcatului.
Această carte a fost ecranizată de regizorul francez Robert Bresson în 1951. Alte lucrări notabile au fost La Joie (1929; Joy, 1946), Nouvelle Histoire de Mouchette (1937; Mouchette, 1966) și Monsieur Ouine (1943; The Open Mind, 1945).
Evenimentele politice l-au tulburat din ce în ce mai mult pe Bernanos. În iulie 1938 a plecat în exil autoimpus împreună cu soția și cei șase copii și a început o afacere agricolă nereușită în Brazilia. A resimțit acut ceea ce el considera a fi degradarea morală a Acordului de la München („Scandale de la vérité”, 1939; „Scandalul adevărului”).
În iunie 1940, și-a acordat sprijinul fostului său coleg de clasă, generalul Charles de Gaulle. Mesajele sale difuzate și Lettre aux Anglais (1942; Pledoarie pentru libertate, 1944) i-au influențat pe compatrioții săi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Întoarcerea în Franța în 1945 i-a adus deziluzia față de lipsa de reînnoire spirituală a țării sale și a trăit ulterior în Tunis până când s-a întors în Franța, suferind de ultima sa boală.
Cu puțin timp înainte de moartea sa, Bernanos a finalizat Dialogue des Carmélites, un scenariu de film care tratează despre 16 călugărițe martirizate în timpul Revoluției Franceze. O operă a lui Francis Poulenc s-a bazat pe această lucrare.
Georges Bernanos – citate, maxime și cugetări
Nimeni nu-și descoperă vreodată adâncimile propriei singurătăți.
Iadul înseamnă să nu mai iubeşti niciodată. (Georges Bernanos)
Nu oricui i se întâmplă orice. (Georges Bernanos)
Lucrurile mărunte nu par nimic, dar ne liniștesc, ca acele flori de pe pajiște care, luate separat, par inodore, dar toate împreună parfumează aerul. (Georges Bernanos)
Cel care caută adevărul fiinţei umane, are parte de suferinţa acesteia. (Georges Bernanos)
Adevărul este menit să te salveze mai întâi, iar mângâierea vine după aceea. (Georges Bernanos)
Ceea ce vocea ascunde, privirea livrează. (Georges Bernanos)
Nu există adevăruri mediocre. (Georges Bernanos)
E greu să te dispreţuieşti fără să ofensezi dumnezeirea care adastă în noi. (Georges Bernanos)
Viitorul e ceva care se depăşeşte pe sine. Nu suportăm viitorul, îl făurim. (Georges Bernanos)
E mult mai uşor decât se crede să te urăşti. Dificil e să uiţi de tine. (Georges Bernanos)
Un om sărac, fără nimic în burtă, are nevoie de speranță, de iluzie, mai mult decât de pâine. (Georges Bernanos)
Primul semn de corupție într-o societate încă vie este că scopul justifică mijloacele. (Georges Bernanos)
Frica perpetuă de frică, frica de frică, este cea care modelează chipul unui om curajos. (Georges Bernanos)
Speranța este un risc pe care trebuie să ni-l asumăm. (Georges Bernanos)
Dorința de a te ruga este o rugăciune în sine. Dumnezeu nu poate cere mai mult de atât de la noi. (Georges Bernanos)
Cine ești tu să condamni păcatul altuia? Cel care condamnă păcatul devine parte din el, îl susține. (Georges Bernanos)
Puritatea nu ne este impusă ca și cum ar fi un fel de pedeapsă, ci este una dintre acele condiții misterioase, dar evidente, ale acelei cunoașteri supranaturale a noastră în Divinitate, despre care vorbim ca despre credință. Impuritatea nu distruge această cunoaștere, ci ucide nevoia noastră de ea. (Georges Bernanos)
Este un lucru frumos să te ridici deasupra mândriei, dar trebuie să ai mândrie pentru a face acest lucru. (Georges Bernanos)
Credința nu este un lucru pe care îl „pierdem”, ci doar încetăm să ne modelăm viața în funcție de ea. (Georges Bernanos)
Civilizația există tocmai pentru ca să nu existe mase, ci oameni suficient de atenți pentru a nu constitui niciodată mase. (Georges Bernanos)
Un gând care nu are ca rezultat o acțiune nu înseamnă mare lucru, iar o acțiune care nu pornește de la un gând nu înseamnă nimic. (Georges Bernanos)
Statul modern nu mai are decât drepturi, nu mai recunoaște îndatoriri. (Georges Bernanos)
Ce contează adevărul? Nu cumva noi, mamele, le-am dat cu toții fiilor noștri gustul minciunilor, minciuni care, din leagăn, îi leagănă, îi liniștesc, îi trimit la culcare: minciuni moi și calde ca un sân! (Georges Bernanos)
Georges Bernanos – citate, maxime și cugetări