Aspasia din Milet – Personalități din Antichitate.
Academicianul francez Henry Houssaye opina că Aspasia din Milet, Cleopatra şi Teodora pot forma, în antichitate, triada unor „femmes d’amour”. Prima ar fi fost o hetairă inteligentă, a doua o regină curtezană şi a treia o împărăteasă curtezană.
Este drept că cele trei s-au folosit şi de „arta lui Eros” ca să exercite o puternică influenţă asupra unor oameni politici de seamă ai timpurilor lor, soţi sau amanţi. Dar singurul element temeinic ce reprezintă pentru toate un numitor comun a fost o mare inteligenţă, dublată de o remarcabilă cultură pusă în serviciul statului lor.
Aspasia a încununat „secolul de aur” al lui Pericle, Cleopatra s-a zbuciumat în haosul momentelor finale ale agoniei lumii elenistice, pe când Teodora, alături de soţul său, a pus bazele unui mileniu de istorie bizantină.
Cine a fost Aspasia din Milet? Personalități din Antichitate.
Aspasia este poate cea mai cunoscută și cea mai nedreptățită femeie din antichitatea greacă clasică.
Ea a trăit în Atena în timpul așa-numitei Epoci de Aur din secolul al V-lea î.Hr., când acest oraș, sub conducerea ambițiosului general Pericle, a devenit centrul vibrant al unui imperiu maritim care se întindea de-a lungul Mării Egee, dominând sute de poleis (orașe-state).
Aspasia avea să devină tovarășa și sfătuitoarea iubită a lui Pericle timp de peste un deceniu.
Născută în jurul anului 468 î.Hr. în Milet, o cetate ioniană de pe coasta estică a Asiei Mici (azi Turcia), Aspasia era fiica lui Axiochos.
Nu se cunosc amănunte despre copilăria și părinții ei și nici împrejurările care au determinat-o să emigreze, mai întâi la Megara, apoi la Atena.
O mare parte din biografia ei trebuie reconstituită din diverse surse și conjuncturi; însă traiectoria ei ulterioară sugerează că nu era străină de interesele intelectuale ale orașului său natal.
Aspasia înseamnă în limba greacă „Cea iubită“, „bine venită“, „plăcută“ și era un nume frecvent întâlnit în ținuturile ioniene. Unii presupun că venirea ei în Attica, cu sau fără familie, se explică prin exodul grecilor asiatici sub presiunea persanilor.
Aspasia, unealta iubirii ce-l cucerește pe marele Pericle.
Sosită în Grecia, îl cunoaște pe Pericle – faimosul general și orator care conduce Atena între anii 445 și 429 î.Hr. – prin intermediul „arhitectului-sociolog“ Hippodamos din Milet.
Potrivit unor autori antici, l-ar fi cucerit foarte repede prin șarmul, cultura și simțul politic cu care era înzestrată.
Pericle se căsătorise în anul 452 î.Hr. cu o ateniană bogată, care îi dăruise doi fii. Unele surse susțin că s-ar fi despărțit de soție după câțiva ani de căsnicie agitată. Alții spun că și-ar fi părăsit nevasta, din pricină că s-a îndrăgostit de Aspasia.
Divorțul și apropierea de ioniană se produce în perioada dintre anii 450-445 î.Hr. Însă ea nu beneficiază de drepturile conferite fetelor și femeilor cetățenilor, din vina statutului de străină rezidentă. În consecință, Pericle – în vârstă de 40 de ani la acea vreme – nu poate să se însoare cu femeia inimii lui, nici după ce-și repudiază nevasta.
Deși rămâne cu statutul de concubină, o respectă și-i este fidel. Plutarh scrie: „în fiecare zi când pleacă și se întoarce acasă, o sărută și o îmbrățișează cu tandrețe“.
Fructul iubirii lor este micul Pericle, un copil care, în virtutea „legii bastarzilor“, promulgată cu câțiva ani înainte de însuși marele politician, nu poate obține cetățenie ateniană, fiindcă nu are ambii părinți originari din cetate.
În caz de nesocotire a interdicției de a se încheia o căsătorie legală între o străină și un cetățean atenian, cei doi parteneri erau trimiși în fața tribunalului – dikasterion. Soțul pierdea cetățenia, iar soția era vândută ca sclavă. Copiii lor erau declarați bastarzi și nu beneficiau de dreptul de cetățean.
Viața socială a concubinei lui Pericle. Ascensiunea.
Aspasia conduce casa lui Pericle și muncește de dimineața până seara. Devine consilierul său politic de taină. Se înțeleg de minune și au aceleași idei. Ioniana domină viața intelectuală a Atenei. Mari artiști, cum ar fi poetul Sofocle, sculptorul Parthenonului (Phidias) și filozoful Socrate, frecventează casa primei doamne a cetății.
Potrivit lui Platon, chiar și discursurile lui Pericle ar fi fost redactate de concubină, afirmație care este foarte posibil să fie o simplă bârfă, având în vedere că filozoful nu-l prea simpatiza pe conducătorul atenian…
Cu timpul, Aspasia devine victima intrigilor țesute de adversarii politici ai amantului. De asemenea, devine ținta atacurilor poeților satirici, care pretind că este responsabilă de politica lui Pericle. Unii susțin că el ar executa orbește ordinele femeii iubite.
Remarcabilă din punct de vedere moral și spiritual, Aspasia devine și ținta invidiei femeilor din rândul aristocrației ateniene tradiționale.
În momentele grele pentru cetate, Aspasia din Milet este considerată demonul care inspiră deciziile greșite sau arbitrare ale lui Pericle. Astfel, este acuzată că îl îndeamnă să fure din tezaurul statului, să încredințeze funcții importante unor incompetenți, să-i privilegieze pe apropiații ei.
Gurile rele spun că l-ar fi subjugat sexual și că politicianul ar fi fost în stare să sacrifice orice pentru a o poseda.
În anul 440 î.Hr., Miletul – patria ei natală – se află în război cu insula Samos și se plânge Atenei – patroana ambelor orașe ce făceau parte din liga maritimă.
Influențat probabil de concubină, Pericle declară război Samosului, care capitulează și plătește despăgubiri Atenei.
Declinul iubitei lui Pericle, Aspasia din Milet.
Deși expediția se dovedește necesară pentru a împiedica alte defecțiuni în cadrul ligii maritime și aduce o „pradă“ importantă, văduvele și mamele îndoliate îi impută Aspasiei pierderea celor dragi. De atunci, insultele la adresa ei încep să se întețească.
Este acuzată de opinii contrare credințelor oficiale și de proxenetism.
Incriminată că aduce curtezane și femei căsătorite în patul lui Pericle și că nu respectă zeii, este adusă în fața instanței de judecată de către poetul comic Hermippos. La proces, este salvată cu greu de lacrimile lui Pericle. În caz contrar, ar fi putut fi condamnată la moarte.
Ioniana este învinovățită apoi de izbucnirea războiului peloponeziac dintre Atena și Sparta, de pe urma căruia cetatea are mult de suferit.
În consecință, Pericle este amendat și destituit din funcția de strateg, pe care o deținuse timp de 15 ani. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, fiii săi mor secerați de ciumă.
Un an mai târziu, după ce este reales strateg, politicianul obține abrogarea legii cetățeniei pentru a conferi drepturi civice depline în Attica copilului dăruit de Aspasia din Milet.
În anul 429 î.Hr., este și el răpus de ciumă. Milesiana se recăsătorește cu prietenul lui fidel, Lysicles, un negustor de oi, împreună cu care se pare că ar fi avut și un copil. Sub influența acestei femei deosebite, „ciobanul“ devine cult și bun orator și este ales strateg.
Unii susțin că însuși Pericle ar fi aranjat această căsătorie, pentru că fiul lor era prea tânăr pentru a-și putea ajuta mama. Dar nici Lysicles nu o poate ocroti decât un an, fiind înghițit prematur de tărâmul umbrelor.
Ce a rămas?
Nu se cunosc amănunte despre moartea Aspasiei, se spune că ar fi murit la Atena, unde este și îngropată.
Nu a rămas nici un portert al ei și nu se menționează nicăieri că ar fi fost frumoasă. A avut o viață tristă, în ciuda faptului că a fost divinizată de „cel mai mare om al secolului al V-lea î.Hr“.
În schimb ioniana Aspasia din Milet, considerată de discipolii lui Pitagora reîncarnarea maestrului lor, a fost venerată mai târziu în Antichitate.
Poate ai nevoie și de:
Citește și află:
Muzeul Ermitaj. Istoria, operele de arta si colectiile muzeului Ermitaj.
Prin ce uimește cea mai veche minune a lumii dintre cele 7?