Ce semnifică simbolul EVANTAI?
Evantai. În iconografia hindusă, evantaiul este un atribut al lui Vishnu: deoarece este folosit pentru a aprinde focul, este un simbol al sacrificiului ritualic. Din același motiv, este atribuit lui Agni. Însuși stindardul lui Vāyu, divinitatea vântului, putea fi asimilat evantaiului.
Este, de asemenea, o emblemă a demnității regale în Africa, în Asia, ca și în Orientul Îndepărtat, a mandarinatului și a puterii imperiale. Ar trebui să fie comparat cu flabelli din ceremoniile romane.
Flabelul a fost folosit în Biserica primară, în timpul oficierii slujbei divine. Sedia gestatorio a solemnităţilor de la catedrala Sfîntul Petru din Roma mai este şi azi împodobita cu evantaie făcute din pene de mări dimensiuni.
În celebrul roman Si Youji sînt menționate evantaie care nu numai ca pravoacă focul, dar îl şi sting şi care, în plus, iscă vîntul sau ploaia. Pentru taoişti, evantaiul pare să aibâ legătură cu pasărea, ca instrument de eliberare a formei, ca simbol al zborului către tărîmul Nemuritorilor. Astfel, atunci cînd Jiazi Tui se întoarce în lume în chip de neguţător de evantaie, putem înţelege că, de fapt, el propune o
rețetă a nemuririi sau un simbol al nemuririi pe care el însuşi a atins-a. Și evantaiul lui Zhongli Zhuan, considerat îndeobşte a fi un însemn al mandarinilor, poate sa aibă acelaşi sens.
Fără îndoială că evantaiul poate reprezenta și un pavăză împotriva influențelor dăunătoare: de aceea, în Japonia este uneori împodobit cu un mitsu-to-moye tricolor, o versiune ternară a yin-yang-ului care are aceeași virtute protectoare în China.
Chinezii nu îndrăzneau să dea din mâini pentru a-și vântura fețele. Aceste gesturi ar putea atrage spiritele malefice; din aceasta pricina, ei se slujesc de evantaie. Un poet din Manciuria ne-a lâsat, în secolul al XV-lea, un catren hermetic dedicat unei doamne nestatornice:
« Înapoi la dicționarNu dragostea ta schimbătoare
Ci ursita mea este tristă.
Mă-nduioşează evantaiul părăsit
Și nu-ndrăznesc a ocărî vîntul tomnatec.