PYGMALION

Povestea lui Pygmalion (sculptorul îndrăgostit de propria creație) este una dintre cele mai emoționante și simbolice legende din mitologia greacă, aducând în prim-plan teme precum dragostea idealizată, puterea credinței și conexiunea profundă dintre artă și sufletul uman. Mitul său a fost transmis de scriitorul roman Ovidiu în celebra lucrare Metamorfoze (cartea a zecea), unde este ilustrată cu sensibilitate și farmec.

Cuprins:

Pygmalion – Un artist deziluzionat de realitate

Pygmalion era un rege cipriot și un sculptor desăvârșit, cunoscut pentru măiestria cu care dădea viață pietrei. Însă, decepționat de comportamentul femeilor din jurul său, pe care le considera corupte și superficiale, acesta a renunțat la ideea de a-și întemeia o familie. În loc să caute iubirea în lumea reală, s-a dedicat complet artei.

Dragostea pentru o operă de artă

Dorind să își creeze propriul ideal de frumusețe și puritate, Pygmalion a sculptat o statuie din fildeș (în unele variante, din marmură albă), reprezentând o femeie atât de perfectă încât părea vie. Fiecare detaliu – forma feței, delicatețea mâinilor, eleganța siluetei – era lucrat cu o pasiune extraordinară.

Pygmalion – Sculptorul îndrăgostit de propria creație

Cu timpul, Pygmalion s-a îndrăgostit profund de propria creație. A început să o îmbrace cu haine fine, să-i aducă flori, bijuterii și daruri, și chiar să o sărute cu afecțiune. I-a vorbit ca unei ființe reale, visând că într-o zi va putea să-i răspundă.

Intervenția divină a Afroditei pentru Pygmalion

Impresionată de intensitatea sentimentelor lui Pygmalion, zeița iubirii, Afrodita, i-a ascultat rugăciunile fierbinți și, într-o zi, i-a oferit un dar extraordinar. Când artistul și-a atins din nou statuia, a simțit cum aceasta prinde viață: piatra rece s-a transformat într-o piele caldă și vie.

Această minune a fost răsplata pentru o iubire sinceră și idealizată. Statuia, numită în unele tradiții Galateea, a devenit o femeie adevărată.

Fericirea eternă

Pygmalion și Galateea s-au căsătorit, iar uniunea lor a fost binecuvântată de zei. În unele versiuni ale mitului, cei doi au avut un fiu, Pafos, care va da ulterior numele orașului cipriot Paphos – loc dedicat cultului Afroditei.

Povestea lor are un final fericit, rar întâlnit în mitologie, fiind o celebrare a iubirii ideale, a artei și a visului împlinit.

Concluzie

Mitul lui Pygmalion este o alegorie profundă a dorinței umane de a modela realitatea după propriile aspirații. El ne arată că pasiunea și credința pot transforma chiar și ceea ce pare imposibil în ceva real și tangibil. Povestea a inspirat de-a lungul secolelor numeroase opere literare, piese de teatru (precum Pygmalion de George Bernard Shaw) și filme, rămânând una dintre cele mai simbolice și apreciate narațiuni despre dragoste din patrimoniul mitologic al omenirii.