Walter Benjamin – citate
Walter Benjamin – citate, maxime și cugetări
Singura modalitate de a cunoaşte o persoană este s-o iubeşti iremediabil. (Walter Benjamin – citate, maxime și cugetări)
Opera este masca mortuară a concepţiei. (Walter Benjamin – citate, maxime și cugetări)
Despărţirea pune stăpânire pe acea persoană care dispare ca un pigment, şi o scaldă într-o uşoară strălucire. (Walter Benjamin – citate, maxime și cugetări)
Fiecare epocă visează la cea care urmează. (Walter Benjamin – citate, maxime și cugetări)
Speranţa ne-a fost dăruită tocmai datorită celor fără speranţă. (Walter Benjamin – citate, maxime și cugetări)
Pentru a cunoaşte întreaga melancolie a unui oraş, ar fi necesar să-ţi fi petrecut copilăria în el.(Walter Benjamin – citate, maxime și cugetări)
Umanitatea a devenit destul de înstrăinată de ea însăşi pentru a reuşi să-şi trăiască propria distrugere ca pe o voluptate estetică primordială. (Walter Benjamin – citate, maxime și cugetări)
Să convingi e neconvingător. (Walter Benjamin – citate, maxime și cugetări)
Walter Benjamin – citate, maxime și cugetări
Cine a fost Walter Benjamin? Biografii celebre
Walter Benjamin, (n. 15 iulie 1892, Berlin, Germania – decedat la 27 septembrie 1940, lângă Port-Bou, Spania), om de litere și estetician, considerat în prezent ca fiind cel mai important critic literar german din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Născut într-o familie evreiască prosperă, Benjamin a studiat filosofia la Berlin, Freiburg im Breisgau, München și Berna. S-a stabilit la Berlin în 1920 și a lucrat ulterior ca critic literar și traducător.
Urmărirea cu jumătate de normă a unei cariere academice a fost întreruptă atunci când Universitatea din Frankfurt i-a respins teza de doctorat strălucită, dar neconvențională, Ursprung des deutschen Trauerspiels (1928; Originea dramei tragice germane).
Benjamin s-a stabilit în cele din urmă la Paris, după ce a părăsit Germania în 1933, odată cu venirea la putere a naziștilor. A continuat să scrie eseuri și recenzii pentru reviste literare, dar la căderea Franței în mâinile germanilor în 1940 a fugit spre sud cu speranța de a scăpa în Statele Unite prin Spania. Informat de șeful poliției din orașul Port-Bou de la granița franco-spaniolă că va fi predat Gestapo-ului, Benjamin s-a sinucis.
Publicarea postumă a producției prolifice a lui Benjamin i-a sporit semnificativ reputația la sfârșitul secolului XX. Eseurile care conțin reflecțiile sale filosofice asupra literaturii sunt scrise într-un stil dens și concentrat, care conține o puternică tensiune poetică. El amestecă critica socială și analiza lingvistică cu nostalgia istorică, comunicând în același timp un sentiment subiacent de patos și pesimism.
Calitatea metafizică a gândirii sale critice timpurii a cedat locul unei înclinații marxiste în anii 1930. Independența intelectuală pronunțată și originalitatea lui Benjamin sunt evidente în eseul extins Goethes Wahlverwandtschaften (1924-25; „Afinitățile elective ale lui Goethe”) și în eseurile adunate postum în Illuminationen (1961; Illuminations), inclusiv „Das Kunstwerk im Zeitalter seiner technischen Reproduzierbarkeit” (1936; „Opera de artă în epoca reproducerii mecanice”). (Wikipedia)