Orice pisică aflată în cădere este în stare ca într-o fracțiune de secundă să execute o întoarcere rapidă și complicată, care o aduce în cea mai bună poziție posibilă pentru aterizare.
Așa ia naștere paradoxul că o pisică se va lovi mai degrabă la o cădere scurtă decât la o cădere de la înălțime, pentru că atunci va avea timp să ajusteze corespuzător toate membrele.
Acest lucru nu este însă valabil în cazul pisicilor oarbe: în cadrul experimentelor, ele au căzut cu multă stângăcie.
