Serpii
Există peste 3.000 de specii de serpi pe planetă și se găsesc peste tot în lume, cu excepția Antarcticii, Islandei, Irlandei, Groenlandei și Noii Zeelande. Aproximativ 600 de specii sunt veninoase și doar aproximativ 200 – șapte la sută – sunt capabile să ucidă sau să rănească grav un om.
Serpii neveninoși, care variază de la șerpii inofensivi până la pitonii mai puțin inofensivi, își elimină victimele înghițindu-le de vii sau strângându-le până la moarte. Fie că ucid prin lovire cu venin sau prin strângere, aproape toți șerpii își mănâncă hrana întreagă, în porții uneori uimitor de mari.
Aproape toți serpii sunt acoperiți de solzi și, ca reptile, au sânge rece. Ei trebuie să-și regleze temperatura corporală din exterior. Solzii au mai multe scopuri: Rețin umezeala în climatele aride și reduc frecarea în timpul mișcării șarpelui. Au fost descoperite mai multe specii de serpi care în mare parte nu au solzi, dar chiar și acestea prezintă solzi pe burtă.
Cum vânează șerpii
Șerpii au, totodată, limbi bifurcate, pe care le mișcă în diferite direcții pentru a adulmeca împrejurimile. Acest lucru le permite să știe când pericolul – sau mâncarea – se află în apropiere.
Șerpii au și alte câteva moduri de a detecta o gustare. Deschiderile din fața ochilor, numite găuri, detectează căldura emanată de prada cu sânge cald. Oasele din fălcile lor inferioare captează vibrațiile rozătoarelor și ale altor animale care se mișcă.
Atunci când capturează o pradă, șerpii pot mânca animale de până la trei ori mai mari decât lățimea capului lor. Acest lucru este posibil deoarece fălcile lor inferioare se desprind de cele superioare în momentul înghițirii prăzii. Odată ajunsă în gura șarpelui, prada este ținută pe loc de dinții orientați spre interior, care o prind acolo.
Obiceiuri
Aproximativ o dată pe lună, șerpii își pierd pielea, un proces numit ecdysis care face loc pentru creștere și elimină paraziții. Ei se freacă de o creangă de copac sau de un alt obiect, apoi se strecoară afară din piele cu capul înainte, de la interior spre exterior rămânând debarasați de ea .
Majoritatea șerpilor depun ouă, dar unele specii – cum ar fi șerpii de mare – nasc pui vii. Foarte puțini serpi acordă atenție ouălor lor, cu excepția pitonilor, care își incubează ouăle.
Există aproximativ o sută de specii de șerpi care figurează pe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) ca fiind pe cale de dispariție, de obicei din cauza pierderii habitatului din cauza dezvoltării.
Iată un fapt care îi face pe ofidiofobii să se simtă neliniștiți: exista specii de șerpi care pot zbura .
Majoritatea șerpilor trăiesc pe uscat, dar există aproximativ 70 de specii de șerpi care trăiesc în oceanele Indian și Pacific. Șerpii de mare sunt unii dintre cei mai veninoși șerpi care există, dar reprezintă o amenințare mică pentru oameni, deoarece sunt timizi, blânzi, iar colții lor sunt prea scurți pentru a face prea multe pagube.
sursa: National Geographic