Ce este Xenofobia?
Xenofobia este aversiunea, ura sau teama față de cei din afară. Aceasta se poate manifesta ca ostilitate față de imigranți, dar și ca ură față de membrii unui alt trib, cultură sau religie.
O persoană nu trebuie să fie de fapt din alt loc sau cultură pentru a deveni o țintă a xenofobiei. Oamenii pot avea neîncredere sau îi pot urî pe alții bazându-se doar pe presupuneri legate de accentul, aspectul sau comportamentul lor.
Rasismul poate juca și el un rol în această situație. Rasismul este discriminarea bazată pe rasa sau etnia unei persoane, pe care oamenii o folosesc uneori ca justificare pentru xenofobia față de imigranții din anumite medii.
Citiți mai departe pentru a afla mai multe despre xenofobie, inclusiv tipuri, exemple, cauze și cum să o combateți.
Este xenofobia un diagnostic medical?
Nu, xenofobia nu este un diagnostic medical. Deși conține cuvântul „fobie”, care înseamnă „frică” în limba greacă, xenofobia nu este o fobie adevărată.
Fobiile adevărate, cum ar fi agorafobia sau arahnofobia, sunt un tip de tulburare de anxietate. Acestea provoacă simptome care pot interfera semnificativ cu viața unei persoane. De asemenea, acestea pot fi tratate din punct de vedere medical.
În schimb, cuvântul „xenofobie” se referă la o serie de convingeri agresive, temătoare și ostile. Ea provine mai degrabă din ideologia și viziunea asupra lumii a unei persoane decât dintr-o tulburare.
Persoanele pe care xenofobia le afectează cel mai mult nu sunt cele care au ele însele opinii xenofobe, ci țintele acestor opinii. Aceasta poate include:
- imigranții
- refugiații
- minoritățile religioase
- persoane din culturi diferite
Tipuri de xenofobie
Există două mari tipuri de xenofobie: xenofobia față de imigranți și xenofobia culturală.
Xenofobia față de imigranți este aversiunea sau teama față de persoanele care sunt, sau care sunt percepute ca fiind imigranți. Politicile antiimigrație sunt o manifestare a acestui tip de xenofobie.
Xenofobia culturală reprezintă antipatia sau ostilitatea față de culturi diferite. Presupunerea că produsele, alimentele sau filmele din alte culturi sunt inferioare celei proprii este un exemplu în acest sens.
Xenofobia poate fi, de asemenea, implicită sau explicită. Xenofobia implicită include opiniile anti-străinătate pe care o persoană nu este conștientă că le are, dar care îi afectează totuși convingerile și comportamentul în moduri subtile sau neintenționate.
Xenofobia explicită înseamnă că o persoană are opinii explicite și conștiente împotriva străinilor. Retorica politică care îi vizează pe imigranți este un exemplu de acest tip de xenofobie.
Diferențe dintre xenofobie și rasism
Deși există o suprapunere semnificativă între xenofobie și rasism, acestea nu sunt același lucru.
Xenofobia se referă în mod specific la faptul că o persoană sau un grup are statutul de „străin” în cadrul unei societăți. Rasismul se referă în mod specific la rasă sau etnie, indiferent dacă persoana sau grupul are sau nu statutul de „străin”. Aceste două forme de prejudecată pot apărea separat sau împreună.
De exemplu, un cetățean american alb care simte resentimente față de imigranții albi, doar din cauza convingerii că aceștia fură locurile de muncă locale, este un exemplu de xenofobie în sine.
Același cetățean care simte ură față de toți imigranții din cauza presupunerilor privind etnia, nuanța pielii și impactul acestora asupra economiei locale reprezintă xenofobie și rasism combinate.
Semnele xenofobiei
O persoană sau o instituție poate avea opinii xenofobe dacă:
- își exprimă neîncrederea sau dezgustul față de cei percepuți ca fiind străini
- își exprimă neîncrederea sau dezgustul față de mâncarea, muzica sau alte aspecte ale culturii acelui grup, în ciuda faptului că are puține cunoștințe despre acesta
- evită să interacționeze cu persoanele percepute ca fiind străine
- dau vina pe străinii percepuți pentru problemele locale, cum ar fi lipsa de noi locuri de muncă sau inflația
- cred că străinii percepuți gândesc, se comportă, trăiesc sau simt în mod semnificativ diferit față de cei care nu sunt străini
- îi tratează pe cei percepuți ca fiind străini în mod diferit față de cei care nu sunt străini, de exemplu, fiind nepoliticoși sau ostili cu ei
- îi tratează pe străinii percepuți ca fiind periculoși sau criminali, fără a avea dovezi că sunt periculoși sau criminali
Exemple de xenofobie
Xenofobia există pe un continuum, de la comentarii subtile până la discriminare deschisă și explicită. De asemenea, este prezentă la toate nivelurile societății, de la convingeri individuale la legi și politici guvernamentale.
Câteva exemple de moduri în care se poate manifesta xenofobia includ:
Microagresiuni: Microagresiunile xenofobe sunt comentarii subtile care implică faptul că cineva este un străin. De exemplu, o persoană ar putea auzi că cineva are un accent diferit de al ei și să întrebe imediat de unde este sau să îi complimenteze engleza. Acestea ar putea părea comentarii nevinovate, dar subliniază „alteritatea” unei persoane.
Excludere și discriminare: Discriminarea xenofobă poate avea loc oriunde, de la relații la locurile de muncă. De exemplu, un angajator ar putea să nu angajeze sau să nu promoveze persoane pe care le consideră „străine” din cauza unor convingeri implicite sau explicite cu privire la cât de merituoase, capabile sau demne de încredere sunt acestea.
Xenofobia medicală: Aceasta apare atunci când profesioniștii din domeniul medical îi tratează diferit pe cei percepuți ca fiind străini. Aceștia ar putea petrece mai puțin timp cu pacienții, îi consideră nedemni de încredere, nu reușesc să le ofere un translator dacă au nevoie de unul sau îi raportează autorităților de imigrare. Acest lucru înseamnă adesea că persoanele percepute ca fiind din afara țării primesc asistență medicală de calitate inferioară, întârzie accesul la asistență medicală sau prezintă un risc mai mare de afecțiuni de sănătate legate de stres.
Xenofobia jurnalistică: Aceasta este atunci când xenofobia implicită sau explicită afectează modul în care jurnaliștii prezintă grupurile religioase sau culturale. De exemplu, aceștia pot prezenta minoritățile religioase ca făcând parte dintr-o societate multiculturală sau ca fiind străine, sau refugiații ca „meritând” ajutor sau ca fiind o amenințare. De asemenea, publicațiile se pot concentra pe povești negative despre anumite grupuri pentru a semăna frica și a atrage mai mulți cititori sau pentru a influența opinia publică.
Violența: Violența xenofobă poate proveni de la persoane sau instituții. De exemplu, în Africa de Sud, atacurile xenofobe împotriva migranților congolezi reprezintă o problemă gravă, dar Human Rights Watch raportează că unii martori spun că autoritățile locale sunt și ele complice în acest sens.
Politici ostile privind imigrația: Politicile dure în materie de imigrație, cum ar fi luarea cu forța a copiilor de la părinții lor la granița mexicană, sunt rezultatul xenofobiei și rasismului. Scopul acestor politici este de a descuraja un anumit grup etnic să încerce să se mute în SUA și de a-i pedepsi pe cei care încearcă. Alte exemple de astfel de politici includ Legea de excludere a chinezilor din 1882 și interdicția de călătorie a musulmanilor din 2017.
Dislocarea: Aceasta are loc atunci când un grup sau o instituție mai puternică forțează un grup mai puțin puternic să părăsească locuința sa. Un exemplu extrem este Traseul lacrimilor, în care guvernul SUA a forțat aproximativ 100.000 de nativi americani să părăsească pământul lor.
Genocid: Genocidul este o încercare de a distruge sau de a ucide un grup religios, rasial sau etnic. Un exemplu de genocid este Holocaustul, în care naziștii au închis și executat milioane de evrei pe baza unei ideologii rasiste și xenofobe.
Cauzele xenofobiei
La fel ca și alte forme de opresiune, xenofobia menține anumite grupuri la putere și le lipsește de putere pe celelalte. Cu toate acestea, factorii care contribuie la acest lucru sunt complecși.
Uneori, oamenii se implică în xenofobie în mod intenționat, în interes propriu. Aceștia pot fi motivați de:
Putere: Liderii politici folosesc uneori xenofobia ca un instrument pentru a obține voturi. Aceștia pot folosi străinii percepuți ca țap ispășitor pentru problemele societății pe care apoi promit să le rezolve. De asemenea, ei pot folosi xenofobia pentru a crea un grup interior și un grup exterior, creând o iluzie de unitate în rândul grupului dominant de alegători.
Nesiguranța: O serie de studii sugerează că insecuritatea percepută joacă un rol semnificativ în xenofobie. Atunci când o persoană sau un grup simte că are mai puțin acces la resurse sau că este în pericol, poate dori să dea vina pe cineva. Acesta este unul dintre factorii care alimentează violența xenofobă în Africa de Sud.
Lăcomia: Uneori, resursele nu sunt rare – sunt doar foarte valoroase. O goană după aur pe pământurile Cherokee în 1829 a fost unul dintre motivele pentru care guvernul american i-a strămutat pe nativii americani de pe pământurile lor în timpul Traseului Lacrimilor (Trail of Tears).
Alte prejudecăți: Xenofobia poate proveni din rasism, islamofobie, antisemitism și alte forme de opresiune, care pot alimenta xenofobia față de anumite grupuri marginale.
Există și alți factori care pot contribui la xenofobie, mai puțin expliciți, cum ar fi:
Lipsa de diversitate: Oamenii din zonele cu puțină imigrație sau diversitate se pot simți nesiguri cu privire la sosirea unor persoane care le par diferite. De asemenea, se poate crea un sentiment puternic de grup interior versus grup exterior, sau „noi versus ei”, atunci când există o majoritate puternică de persoane din același mediu.
Educație: Atunci când școlile nu îi învață pe elevi despre o serie de culturi și religii sau evită să discute despre influența imigrației în istoria unei țări, ele îi privează pe elevi de cunoștințele care pot favoriza înțelegerea între persoane de origini diferite. Unele programe școlare pot încuraja chiar xenofobia, prezentând o cultură ca fiind superioară tuturor celorlalte.
Frica de străini: Unii experți consideră că xenofobia poate avea o anumită bază în frica înnăscută de străini. Bebelușii se tem de străini, ceea ce ar putea explica de ce este ușor pentru oameni să absoarbă convingerile xenofobe. Cu toate acestea, prejudecățile sunt ceva ce o persoană învață de la alții, ceea ce înseamnă că nu sunt inevitabile.
- Bani imprumut urgent
- Idei de cadouri
- Informații „Știați că ? – Curiozități”
- Răspunsuri la întrebări de cultură generală
Combaterea xenofobiei
La nivel individual, oamenii pot contesta xenofobia prin:
Educație: Luați-vă timp pentru a învăța despre xenofobie, inclusiv despre mituri și stereotipuri, precum și despre impactul acesteia asupra grupurilor marginalizate. Căutați articole, cărți și alte mijloace de comunicare care provin direct de la persoane marginalizate.
Conștientizarea de sine: Mulți oameni cresc în preajma mesajelor xenofobe, fie din partea familiei, a colegilor sau a știrilor. Este important să deveniți conștienți de propriile presupuneri și să le contestați, în special în cazul persoanelor aflate în poziții de putere. Deși xenofobia nu este o afecțiune de sănătate mintală, abordări precum terapia cognitiv-comportamentală (CBT) pot ajuta oamenii în acest sens.
Aprecierea culturală: Oamenii pot găsi utilă extinderea înțelegerii lor în ceea ce privește mâncarea, muzica, filmele și multe altele. De exemplu, îngrijitorii ar putea să își încurajeze copiii să citească cărți cu personaje diverse sau să încerce mâncăruri dintr-o varietate de bucătării.
Incluziune: Găsiți modalități de a face mediile de grup mai incluzive pentru a sparge dinamica „noi versus ei”. De exemplu, o școală ar putea oferi un translator spaniol la întâlnirile dintre părinți și profesori, dacă mulți copii au îngrijitori care vorbesc spaniola ca primă limbă.
Utilizarea privilegiilor: Persoanele care aparțin unui grup interior au privilegii în comparație cu cei percepuți ca fiind din afară. Aceștia pot folosi acest privilegiu în beneficiul altora. De exemplu, o persoană ar putea însoți un prieten la programările la medic pentru a se asigura că medicul îl ascultă, sau ar putea învăța alți membri ai grupului intern despre xenofobie, astfel încât povara de a face acest lucru să nu fie pe seama celor din afara grupului.
Să vorbească deschis: Vorbiți împotriva comentariilor, glumelor sau microagresiunilor xenofobe. De exemplu, dacă persoanele de la birou fac un comentariu xenofob, încercați să le trageți deoparte și să le spuneți că este neadevărat și jignitor.
De asemenea, oamenii pot raporta comportamentele xenofobe, cum ar fi hărțuirea și infracțiunile motivate de ură, autorităților locale sau organizațiilor specializate, cum ar fi Stop AAPI Hate.
Totuși, pentru a stopa cu adevărat xenofobia, guvernele, publicațiile media, forțele de ordine și alte instituții trebuie să ia măsuri pentru a o demantela. Acest lucru poate implica modificarea legilor, politicilor, codurilor de conduită și procedurilor disciplinare pentru persoanele sau organizațiile care alimentează xenofobia.
Rezumat
Xenofobia este frica, ura și neîncrederea față de cei din afară. Ea afectează nu numai imigranții, ci pe oricine pe care grupul dominant dintr-o societate îl consideră străin sau ciudat. Nu este o fobie în sens medical, ci o formă răspândită de prejudecată și discriminare.
Xenofobia poate fi parte a unei platforme politice, rezultatul unor politici instituționale sau o formă de abuz interpersonal. Are un impact negativ asupra vieții multor oameni la nivel global și se suprapune adesea cu alte tipuri de opresiune.
sursa: MedicalNewsToday
Ce se întâmplă dacă bei alcool și asculți muzică la volum mare?
Kung Fu Tzu – Confucius si Regula de Aur