Cine a fost supranumită Pasărea măiastră ?

MARIA TĂNASE – n. 25 septembrie 1913, București, România – d. 22 iunie 1963, București, România. a fost o interpretă română de muzică populară, ușoară, lăutărească, romanțe și teatru de revistă. A fost supranumită Pasărea măiastră, de către Nicolae Iorga, în anul 1938.

« Inapoi la Dicționar

CADOURI MIȘTO

MARIA TĂNASE

A învățat să cânte de mică, de la părinții săi și a fost atrasă de melodiile cântate la sărbătoare în mahalaua în care a trăit. Elevă a Liceului „I.H. Rădulescu”, Maria a încântat prin vocea sa originală, plină de dăruire și căldură.

În anul 1934 ea a fost angajată la Teatrul de revistă „Cărăbuș” condus de Constantin Tănase. În anul 1936 Maria Tănase a devenit vedetă internațională, cântând la Viena, Londra și Paris. La 20 februarie 1937 a debutat radiofonic. Succesul său a atras aprecierea unor oameni de cultură: Octavian Goga, Geo Bogza, George Enescu, Tudor Arghezi, Nicolae Iorga, Victor Eftimiu, Cezar Petrescu ș.a.

Atrasă de spectacolele de revistă, Maria Tănase a activat o perioadă la Teatrul „Alhambra” iar din iarna anului 1938 a cântat la restaurantul Neptun din zona Gării de Nord, unde a fost ascultată de Liviu Rebreanu, Ion Pillat, Ion Minulescu, Camil Petrescu, Ion Marin Sadoveanu ș.a.

În ziua de 5 mai 1939 Maria a cântat la New – York, unde l-a întâlnit pe marele sculptor Constantin Brâncuși. Instaurarea dictaturii legionare în anul 1940, a făcut-o să stea ascunsă. După rebeliunea legionară Maria Tănase a continuat să fugă, fiind urmărită de serviciile secrete germane.

Pentru a fi în siguranță, în anul 1941 a plecat într-un turneu în Turcia, unde i s-a oferit cetățenia de onoare, un angajament la Radio Ancara, un post de cercetător etnograf, o catedră la Conservator și o locuință luxoasă. Dorul și dragostea de țară au determinat-o să nu accepte aceste binefaceri și să revină să se adape din autenticitatea folclorului românesc.

Bombardamentele Războiului Mondial, au determinat-o să părăsească Bucureștiul, stabilindu-se întâi la Bolintinul din Vale, apoi la Nehoiu, lângă Buzău.

După anul 1944 a participat la numeroase spectacole în țară și în străinătate, cu formații de teatru de revistă, teatru satiric ori orchestre de muzică populară. La sfârșitul anului 1960 Maria Tănase a cântat cu Orchestra Populară „Taraful Gorjului”, dar legăturile sale cu Gorjul sunt după obârșia tatălui Ion Coandă Tănase, născut în Mierea Birnici (azi localitate în comuna Crușeț).

Maria Tănase a luat cunoștință de copilă cu cântecul gorjenesc, prin prezența la casa lui Ion Coandă Tănase, situată în „Livada cu duzi” din București a rapsozilor de pe Valea Amaradiei, Moș Tudor – viorist și Moș Dâlță, doinitor din caval.

Înainte de anul 1930, când lăutarii gorjeni erau la modă în cârciumile din zona Gării de Nord, Maria Tănase venea ades să-i asculte. Lăutarul Petre Geagu Cătăroiu își amintea:

„Prin 1929 cântam la București la cârciuma lui Marcu Căciularu, pe firma căreia scria: „Cântă taraful Rugină din Tismana”. Maria Tănase, care cânta cu orchestra ei la un restaurant din Parcul Luther, la un pas de noi, venea des și ne asculta. Îi plăceau mult gorjeneștile noastre și, mai ales, ale mele. După un timp, m-a luat la ea în orchestră. Multe cântece a cules doamna Maria de la mine.., balade, mai ales: Ce faci, moșule-n grădină?, Am un cal de-i zic Cocor, sârba Mărie, Mărie, ia să-mi spui tu mie îi plăcea cel mai mult și mă ruga de multe ori să i-o cânt”.

În anul 1937 la Expoziția Universală de la Paris Maria Tănase l-a cu noscut pe Constantin Brâncuși. Reîntâlnindu-se la New York, marele sculp tor a rugat-o pe Maria să-i cânte „una de-ale noastre”. Maria Tănase a inter pretat „Lung e drumul Gorjului”. În timp ce ea cânta, Brâncuși și-a ascuns fața către perete pentru a nu i se vedea lacrimile ce-i șiroiau din ochi. Apoi s-a adresat solistei:

„Când te-ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi tu, Mărie? Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă dor de „ară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Îmi vine, fată, să las tot, să mă întorc acasă și să mă fac cioplitor în lemn și piatră pentru toți stâlpii tindelor și meselor de cină… Auzi? Mă-n”elegi?”

La despărțire, Maria și-a exprimat dorința reîntâlnirii în țară: „Nene Costache, în curând să ne revedem în țară, în minunata noastră țară, pe Jii, neică, pe Jii, la Gorj!”

Constantin Brâncuși s-a iubit cu Maria Tănase

În anul 1957, Maria Tănase l-a rugat pe arhitectul Octav Doicescu să-i facă proiectul Școlii de muzică folclorică Târgu-Jiu, așa cum se învoise cu Constantin Brâncuși. Maria s-a ținut de cuvânt, în anul 1962, ea s-a stabilit în casa din Parcul Municipal Târgu-Jiu, acolo unde Constantin Brâncuși trăiește prin operele sale pentru eternitate.

În plin succes interpretativ la Teatrul Satiric Muzical cu „Revista 62” Maria a hotărât să plece în Gorj, solicitând Ministerului Învățământului și Culturii funcția de folclorist la „Taraful Gorjului” pentru „a iniția și a supraveghea soliștii tineri în ceea ce privește ținuta scenică și interpretarea vocală, ca astfel să poată îmbina talentul lor cu autenticitatea și pitorescul regiunii, fără să le clintească curajul de a prezenta această autenticitate cu tot izul și stilul adecvat, în așa chip, ca toată producția lor să fie ridicată la treapta adevăratei arte țărănești”.

Prin adresa nr. 62618 din 12 aprilie 1962, Sfatul Popular al Regiunii Oltenia – Secția Învățământ și Cultură îi făcea cunoscut Mariei Tănase că „…potrivit ordinului Ministerului Învățământului și Culturii nr. 8489/1961 și deciziei nr. 40 din 26 martie 1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional Oltenia, vi se aprobă încadrarea prin transfer la cerere în funcția de folclorist categoria I la Orchestra Populară Taraful Gorjului, secție a Ansamblului Artistic Nicolae Bălcescu din Craiova”.

Maria Tănase – un fenomen unic în muzica Românească

La sosirea sa în Târgu-Jiu, în martie 1962, Măria și-a fixat sediul într-o clădire din parcul orașului. Apoi ea s-a adresat Sfatului Popular al Regiunii Oltenia printr-o cerere scrisă:

„Doresc să duc o muncă de îndrumare, către pătrunderea instrumentiștilor în ceea ce privește ținuta scenică și vocală, ca astfel artiștii să poată îmbina talentul lor cu autenticitatea și pitorescul regiunii, fără să li se clintească aptitudinile de a prezenta această autenticitate, cu izul necesar și stilul adecvat, în așa fel, ca toată producția lor să fie ridicată la o treaptă de artă țărănească și aceasta să se bucure de înnobilarea înclinațiilor spre a fi scoși din amprenta șablon, așa cum din motive neînțelese se mai practică de către soliștii populari din unele formații locale. Pentru păstrarea autenticității și a stilului, în ceea ce privește forma orchestrală, Taraful Gorjului va avea nevoie de o remaniere, fără să atragă după sine prea multe sarcini materiale. Orchestra să numere până la 22 de instrumentiști, recrutați prin concurs. Va fi necesară o colecție de discuri cu înregistrări folclorice, un pick-up, precum și două magnetofoane, unul la curent electric, iar al doilea să fie prevăzut cu manivelă, pentru culegeri speciale din locuri neamenajate”.

Artista-folcloristă mai prevedea înființarea unei stații de amplificare, cu microfoane pentru orchestră și soliști, în lista de necesități mai figurau câteva instrumente muzicale.

Maria n-a uitat să prevadă nici aspectul scenic al instrumentiștilor, cerând în continuare costume lăutărești specifice Gorjului. A mai solicitat și o locuință pentru ea însăși, de preferință tot în incinta sediului artistic.

La cererea sa Maria adăuga:

„Este absolut necesar un tehnician care să mânuiască stația de amplificare, magnetofoanele precum și pick-up-ul și să răspundă de întreaga colecție de discuri și benzi. În schemă mai trebuie prevăzut un post de om de serviciu, unul de garderobieră, precum și un post de impresar. Față de cele arătate, vă rog a dispune aprobarea celor de mai sus, pentru realizarea unei mari performanțe în materie de folclor, pe linia îndrumării soliștilor-cântăreți ai acestui gen și a orchestrei Taraful Gorjului căci altfel cele expuse mai înainte nu vor putea fi duse la îndeplinire. Luptăm pentru pace, 5 aprilie 1962, Maria Tănase”

Ceea ce Maria Tănase a propus, s-a și înfăptuit.

Luna iunie 1962 artista și-a petrecut-o la Târgu-Jiu, preocupată tot de problemele organizatorice ale tarafului, apoi a plecat într-un turneu cu Orchestra „Flacăra Prahovei”, revenind la Târgu-Jiu la jumătatea lunii noiembrie.

A cules, în timp, peste 50 de melodii și texte din folclorul gorjenesc. Între cântecele culese de solistă, profesorul Adrian Popescu, cel care a însoțit-o și i le-a dactilografiat, își amintește de „Voinic năcăjit”, cules de la Geagu Petre Cătăroiu și „Viorea, viorea, rea”, cules de la Chiva Tantan din Tismana.

Maria a mai cules cântece de la Ion Falcoe și Petre Zlătaru din Târgu-Jiu, Ionel Mihu din Peșteana-Jiu, Gică Argint din Baia de Aramă, Cati Cârțoiu din Sâmbotin, ș.a. Folclorista muzicii meleagurilor gorjenești pregătea repertoriul și interpreții Tarafului, organizându-le turnee.

Maria Tănase a prezentat la Târgu-Jiu un mare spectacol cu soliști ai locului, urmărind ca interpreții să-și treacă repertoriul prin filtrul sufletului. Programul a alternat cântecele de la Cărbunești, Ceauru, Arcani, Runcu, Pârâu, Peșteana, Tismana, cu melodii executate la vioară de Grigore Murgu, Haralambie Luca, Alexandru Trohonel, Ion Bârsan, ș.a.

Maria a apărut inițial ca prezentatoare a soliștilor Tarafului Gorjului. Dar, după cum anunța un afiș, la Târgu-Jiu se susținea „Numai un singur spectacol excepțional, „DE-ALE NOASTRE OLTENEȘTI”, cu melodii în pri-ma audiție susținute de Maria Tănase, acompaniată de
Ansamblul Taraful Gorjului”.

Directorul Nicu Novac i-a mai acompaniat pe soliștii Lia Bobirci, Iustina Băluțeanu și Emil Gavriș. Maria Tănase a fost cea care a alcătuit programul și itinerarul turneu lui „Tarafului Gorjului” din perioada 14 aprilie – 25 iunie 1963. Itinerarul cuprindea toate marile orașe ale țării, în program erau cuprinse:

„Purpuriu de sârbe gorjenești”, „De-ar ști dorul ce știu eu” „Sârba ca pe lunca Târnavei”, „Ușor, puiule, ușor” „Învârtita”, „Joc din Banat”, „Hai, mândră, pitiș-pitiș”, „Foaie verde iasomie”, „Deasupra capului meu”, „Se ceartă bradul cu plopul” „Horă
și sâr bă ca din cimpoi”, „Foaie verde bob de linte”, „Mândru”o, mi-e dor de tine”, „Voinic năcăjit”, „Foaie verde micșunea”, „Dragostea din ce se-ncepe”, „Sârba lui Tudor din Vladimir”, „Coborâi din deal la vale”, „Lăstărel de peliniță”, „Sârba repezită” „Spune-mi, mamă, ce să fac?”, „Învârtită și brâu din Banat”, „Te văzui, neică, la poartă”, „Afară plouă și tună”, „De-ai fi, lună, vorbitoare” „De când sunt pe lumea asta”, „Mărie, Mărie” și „Viorea, viorea”.

Maria Tănase – n. 25 septembrie 1913, București, România – d. 22 iunie 1963

Pentru realizarea spectacolelor turneului și-au dat concursul soliștii vocali și instrumentiștii: Dan Moisescu, Lia Bobirci, Ion Bălan, Ion Falcoe, Petre Geagu Cătăroiu, Lenuța Traian, Chiva Tantan, Nicu Pârvu, Dumitru Zamfira, Mihu Ionel, s.a.

La trei zile de la începerea turneului, la Turnu Severin, Maria Tănase a avut cele dintâi semnale ale bolii, dar ea și-a continuat deplasarea cu orchestra până la l mai 1963, la Hunedoara, când a fost doborâtă de boală, urmând să fie înlocuită în turneu, la conducerea tarafului, de către Mia Braia.

Bolnavă de cancer, a fost internată la mai multe spitale bucureștene. A murit la 22 iunie 1963. Odată cu trecerea în neființă a Mariei Tănase, laureată a Premiului de Stat (1955) și artistă emerită (1957), „s-a stins un glas din simfonia unei epoci”.

sursa: «Personalități care au fost în Gorj» Al. Doru Șerban