Cezar/Caesar – titlu al viitorului succesor la tronul roman. Este derivat din numele lui Gaius Iulius Caesar.
Unul dintre strămoșii lui Gaius Iulius Caesar, dictatorul care a distrus republica romană, trebuie să fi fost binecuvântat cu o bogăție de păr, pentru că a primit numele de familie Caesar, care înseamnă „păr lung”. Pentru soldații cuceritorului Galiei, a devenit o chestiune de mândrie să nu fie doar legionari ai Romei, ci oamenii lui Cezar. După ce dictatorul a fost asasinat în anul 44 î.Hr. s-a dovedit că acesta îl adoptase postum pe ruda sa Octavius, care de acum înainte se va numi și el Gaius Iulius Caesar. Magia acestui nume a fost suficientă pentru ca legiuni întregi să treacă de partea tânărului în timpul războaielor civile. Deși mai târziu și-a schimbat numele în Augustus (în anul 27 î.Hr.), mulți oameni au continuat să îi spună Caesar.
Cezarii Romei antice
Caesar Augustus nu a avut un fiu și a adoptat mai mulți tineri ca succesori; nepoții săi, Gaius și Lucius, au primit numele de Caesar, mai târziu Postumus Agrippa și, în cele din urmă, Tiberius, care i-a succedat în cele din urmă primului împărat al Romei. Și alți membri ai familiei regale au primit acest nume de familie: Drusus, fiul lui Tiberius, Germanicus (și toți fiii săi) și împăratul Gaius (Caligula). Claudius a acceptat și el numele atunci când i-a succedat lui Caligula în anul 41.
De acum înainte, Caesar nu mai era un nume, ci un titlu care putea fi folosit de împăratul însuși – care se putea numi și Augustus – și de succesorul preconizat, care era numit prin adopție. Când Claudius s-a recăsătorit, fiul său vitreg Lucius Domitius Ahenobarbus a fost redenumit Nero Claudius Caesar Drusus Germanicus – i-a succedat tatălui său vitreg în 54 și a devenit cunoscut sub numele de Nero. În criza de succesiune imperială care este cunoscută sub numele de Anul celor patru împărați, Galba (r.68-69), Otho (r.69) și Vespasian (r.69-79) au acceptat titlul.
Excepția care confirmă regula este Vitellius (r.69), care a preferat să se considere consul perpetuus,”‘consul pentru totdeauna”: titlul de caesar era, în opinia sa, prea mult asociat cu monarhia, iar el dorea un titlu cu conotații republicane. El s-a prezentat ca magistrat.
În timpul dinastiei Flavienilor (Vespasian, Titus, Domitian; r.69-96), titlul a fost folosit pentru succesorul preconizat, iar acest lucru nu s-a mai schimbat niciodată.
Poate ai nevoie și de:
Citește și află:
Care sunt cele mai longevive imperii din istorie?