Începutul creştinismului
Începutul creştinismului a avut loc în timpul domniei împăraţilor Augustus şi Tiberius, în provincia romană ludeea, şi constituia o mişcare evreiască ce îl considera pe lisus Hristos drept mult aşteptatul Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.
lisus susţinea că, prin dragostea sa faţâ de oameni, împlinea poruncile lui Dumnezeu, aşa cum era scris în Vechiul Testament.
Răstignirea lui Hristos a fost interpretată de discipolii săi ca jertfă pentru salvarea umanităţii; însă nerespectarea promisiunii de a se întoarce la „sfârşitul veacurilor”, care se credea a fi iminent, i-a neliniştit puternic pe primii creştini.
Ziua de naștere a Bisericii Creștine marchează începutul creștinismului
Creștinismul este întemeiat de Iisus. Ziua de naștere a Bisericii este la 50 de zile de la Învierea lui Iisus, în acea zi convertindu-se (conform legendei, dar neconfirmat istoric) aproximativ 3000 de oameni, care, după Pogorârea Duhului Sfânt, ar fi pornit în lume alături de apostoli și ar fi convertit alte popoare la creștinism.
Sub conducerea apostolului Pavel, tânăra comunitate religioasa a decis să înceapă o misiune prin care mesajul de mântuire al lui Hristos să fie transmis necredincioşilor. Acesta a fost momentul hotărâtor din istorie de la care se poate vorbi despre începutul creştinismului.
În centrele cu populaţie numeroasă de pe întreg teritoriul din Imperiul Roman au apărut comunităţi misionare creştine, deşi monoteismul strict şi relaţia lor ambiguă cu puterea de stat au provocat suspiciuni de neloialitate şi conspiraţie.
Perioadele de toleranţă instabilă au alternat cu cele de persecuţii sângeroase, în care refuzul evreilor şi al creştinilor de a-l venera pe împărat era folosit asemenea unui test cu tumesol.
De-a lungul istoriei, creștinismul a fost marcat de schisme și dispute teologice care au avut ca efect apariția unor biserici distincte. Principalele ramuri ale creștinismului sunt reprezentate de Biserica Ortodoxă Răsăriteană și Biserica Romano-Catolică, urmate de bisericile protestante.
De la începutul creştinismului până în Evul Mediu acesta nu a avut o răspândire notabilă, în schimb creștinismul a cunoscut o dezvoltare fără precedent în perioada Evului Mediu.
Răspândirea geografică deosebită a avut loc în perioada marilor descoperiri geografice, devenind una din cele mai răspândite religii de pe glob (circa 240.000.000 de adepți).
surse: Wikipedia și Marea Enciclopedie a Cunoașterii
Poate ai nevoie și de:
Citește și află:
Muzeul Ermitaj. Istoria, operele de arta si colectiile muzeului Ermitaj.
Care sunt cele mai longevive imperii din istorie?