Ibn Rushd ; (14 aprilie 1126 – 11 decembrie 1198), deseori latinizat ca Averroes a fost un polimat și jurist andaluz care a scris despre numeroase subiecte, printre care filozofie, teologie, medicină, astronomie, fizică, psihologie, matematică, jurisprudență și drept islamic și lingvistică. Autor a peste 100 de cărți și tratate, printre lucrările sale filosofice se numără numeroase comentarii despre Aristotel, pentru care a fost cunoscut în lumea occidentală drept Comentatorul și Părintele raționalismului.
Cine a fost Averroes
Averroes a fost un puternic susținător al aristotelismului; el a încercat să restabilească ceea ce el considera învățăturile originale ale lui Aristotel și s-a opus tendințelor neoplatoniciene ale gânditorilor musulmani anteriori, precum Al-Farabi și Avicenna. De asemenea, a apărat urmărirea filosofiei împotriva criticilor formulate de teologi ashari, precum Al-Ghazali.
Averroes a susținut că filozofia era permisă în islam și chiar obligatorie în rândul anumitor elite. De asemenea, a susținut că textul scriptural ar trebui interpretat alegoric dacă părea să contrazică concluziile la care se ajungea prin rațiune și filosofie. În ceea ce privește jurisprudența islamică, a scris Bidāyat al-Mujtahid privind diferențele dintre școlile islamice de drept și principiile care au cauzat diferențele dintre ele.
În medicină, a propus o nouă teorie a accidentului vascular cerebral, a descris pentru prima dată semnele și simptomele bolii Parkinson și s-ar putea să fi fost primul care a identificat retina ca fiind partea ochiului responsabilă de detectarea luminii. Cartea sa medicală Al-Kulliyat fi al-Tibb, tradusă în latină și cunoscută sub numele de Colliget, a devenit un manual în Europa timp de secole.
Moștenirea lăsată
Moștenirea sa în lumea islamică a fost modestă din motive geografice și intelectuale. În Occident, Averroes a fost cunoscut pentru comentariile sale extinse despre Aristotel, multe dintre acestea fiind traduse în latină și ebraică. Traducerile lucrărilor sale au trezit interesul vest-european pentru Aristotel și pentru gânditorii greci, un domeniu de studiu care fusese abandonat pe scară largă după căderea Imperiului Roman de Vest.
Gândurile sale au generat controverse în creștinătatea latină și au declanșat o mișcare filosofică numită averroism, bazată pe scrierile sale. Teza sa despre unitatea intelectului, care propune că toți oamenii au același intelect, a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai controversate doctrine averroiste din Occident.
Lucrările sale au fost condamnate de Biserica Catolică în 1270 și 1277. Deși slăbit de condamnări și de critica susținută a lui Tomas d’Aquino, averroismul latin a continuat să atragă adepți până în secolul al XVI-lea. (Wikipedia)
Averroes – citate, maxime și cugetări
„Sunt patru lucruri pe care nu le poţi ascunde prea mult timp: ştiinţa, prostia, bogăţia şi sărăcia”. – Averroes
„Cel orb se întoarce din faţa gropii în care clarvăzătorul tocmai a căzut”. – Averroes
„Dovezile existenţei Creatorului se reduc la două genuri: dovada elaborată de providenţă şi cea elaborată de creaţie”.
„Există concepţii vulgare cu totul suficiente pentru viaţa practică; ele trebuie să fie hrana oamenilor, însă nu sunt suficiente pentru inteligenţa lor”. – Averroes
„Dumnezeu ignoră singularul”. – Averroes
Alte 10 citate, maxime și cugetări de Averroes
„Puterea este o formă de nebunie. Unii oameni ar face orice pentru a o obține”.
„Dovada existenței creatorului poate fi redusă la două tipuri: dovada din providență și dovada din creație”.
„Există concepții vulgare care sunt destul de suficiente pentru viața practică; ele trebuie să fie chiar hrana oamenilor. Cu toate acestea, ele nu sunt suficiente pentru inteligență”.
„Cunoștințele dobândite într-o țară străină pot fi o patrie, iar ignoranța poate fi un exil în propria țară”.
„Filosofia este însoțitoarea Revelației și sora ei de lapte”.
„Revelația declară că este obligatoriu să examinăm și să reflectăm asupra a ceea ce este prin intermediul rațiunii”.
„Scopul acestui manuscris este de a investiga, din perspectiva unei examinări juridice, dacă studiul filosofiei și al științelor logicii este permis sau condamnat de legea revelată sau dacă cerneala este prescrisă, fie ca recomandare, fie ca obligație”.
„Acesta este motivul pentru care interpretările nu trebuie să fie scrise, cu excepția cărților de demonstrație, pentru că dacă sunt în acele cărți, doar oamenii demonstrației vor avea acces la ele”.
„Ar putea fi chiar imposibil, cu excepția cazului în care am putea găsi pe cineva ca Aristotel. Pentru că eu cred că acest om a fost o regulă în natură, un model pe care natura însăși l-a inventat pentru a ne arăta gradul suprem de perfecțiune umană în lumea materială”.
„Din toate acestea reiese clar că studiul scrierilor anticilor este obligatoriu prin Lege, deoarece intenția, planul din scrierile lor este chiar planul pe care îl cere Revelația.”
Citește și:
Geniul și nebunia merg mână în mână?
« Înapoi la dicționar