Cine a fost Nikolai Berdyaev?
Nikolai Aleksandrovici Berdyaev, (18 martie 1874 – 24 martie 1948) filozof religios rus, s-a născut la Kiev într-o familie din vechea nobilime. A urmat cursurile școlii militare din Kiev. În 1894 s-a înscris la Universitatea Sfântul Vladimir din Kiev ca student la științe naturale, dar după un an s-a transferat la catedra de drept.
Îndrăgostirea de marxism și participarea la mișcarea social-democrată au dus la arestarea sa, la excluderea din universitate (în 1898) și la un exil de trei ani la Vologda. Acest lucru a reprezentat o ruptură cu mediul aristocratic cu care fusese obișnuit, ruptură pe care el a numit-o mai târziu un fapt fundamental al biografiei sale, nu doar al biografiei sale externe, ci și al celei interioare.
Perioada marxistă a lui Berdyaev nu a durat mult; într-o perioadă scurtă de timp, el a suferit o evoluție caracteristică pentru mulți gânditori ruși de la începutul secolului al XX-lea – de la marxism la idealism și la căutarea lui Dumnezeu.
Berdyaev a fost unul dintre inițiatorii a trei colecții de eseuri care au devenit celebre și au provocat numeroase dispute aprinse: Problemy idealizma (Probleme ale idealismului; 1902), Vekhi (Repere; 1909) și Iz glubiny (De Profundis, Din adâncuri; 1918). Berdyaev a salutat cu mare entuziasm căderea monarhiei în februarie 1917, dar a evaluat Revoluția din octombrie în mod diferit – ca fiind triumful principiului distructiv în revoluția rusă.
A participat la activitatea Societății religios-filosofice Vladimir Sergheevici Solov’ëv (Solovyov) și a fost fondatorul Academiei Libere de Cultură Spirituală (1918-1922), care a devenit un centru spiritual nemarxist și a continuat tradițiile Vârstei de Argint rusești după lovitura de stat bolșevică. În 1919, Berdyaev a fost ales profesor la Universitatea din Moscova.
În ciuda faptului că Berdyaev era departe de lupta politică efectivă, în 1922, el și alte personalități marcante ale culturii ruse au fost deportați cu forța din Rusia sovietică în Germania.
În 1922, Berdyaev a fondat Academia Religioasă-Filozofică din Berlin, iar în 1923 a devenit decanul Institutului Școlar Rus, înființat la Berlin pentru a educa tinerii emigranți ruși. Tot în 1923 a devenit membru al consiliului Mișcării Creștine Studențești Studențești Ruse, la care a participat până în 1936.
În 1924 s-a mutat în Franța, unde a editat revista religios-filosofică Put’ (Calea; 1925-1940). Academia religios-filosofică pe care o fondase s-a mutat, de asemenea, la Paris, iar acolo a citit cursuri de lectură despre „Problemele creștinismului”, „Soarta culturii”, „Omul, lumea și Dumnezeu” etc. Berdyaev a fost unul dintre puținii gânditori emigranți ruși care nu s-a limitat la mediul emigrant. În timpul vieții sale a scris foarte multe cărți care au fost publicate nu numai în limba rusă, ci și în alte limbi.
Existențialismul său religios a găsit un răspuns în rândul mai multor gânditori vest-europeni; ideile sale filosofice au fost foarte apreciate de personalități precum Jacques Maritain, Gabriel Marcel, Ernst Bloch și Karl Barth. Berdyaev a avut o influență deosebită asupra cercurilor filosofice reunite în jurul revistei Esprit, fondată de Emmanuel Mounier în 1932, care a inaugurat personalismul francez. În 1947, Universitatea Cambridge i-a acordat lui Berdyaev titlul „Honoris causa”. Berdyaev a murit în 1948 într-o suburbie a Parisului.
Nikolai Berdyaev – citate, maxime și cugetări
Acolo unde Dumnezeu e absent, nici omul nu există. (Nikolai Berdyaev)
Libertatea nu este un drept, ci o obligaţie. (Nikolai Berdyaev)
Viaţa spiritului este tainică. (Nikolai Berdyaev)
Adevărul este triumful Spiritului. (Nikolai Berdyaev)
Tradiţia este o comuniune cu misterul istoriei. (Nikolai Berdyaev)
Adevărul nu e un dat obiectiv, e o cucerire creatoare, o descoperire a spiritului creator şi nu o cunoaştere reflectată a obiectului, a existenţei obiectivate. (Nikolai Berdyaev)
Moartea este cel mai semnificativ şi mai profund eveniment al vieţii. (Nikolai Berdyaev)
Păcatul nu constă în nesupunerea la poruncile divine, ci în servilitate, în pierderea libertăţii, în supunerea faţă de o lume inferioară, altfel spus, în ruperea alianţei teandrice. (Nikolai Berdyaev)
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”. Ce înseamnă aceste cuvinte? Ele vor să spună că adevărul nu are un caracter intelectual, exclusiv gnoseologic, că trebuie să-l înţelegem integral: el e existenţial. (Nikolai Berdyaev)
Un astronom şi fizician remarcabil cum este Eddington nu se teme să facă următoarea mărturisire cu privire la rezultatele ştiinţei: „… Ceva necunoscut care realizează ceva care ne scapă.”.(Nikolai Berdyaev)
În ce mă priveşte, întotdeauna am perceput viaţa religioasă drept creaţie, nu ca educaţie şi nici ca proces judiciar. Renaşterea creştină nu se va putea săvârşi decât printr-un sentiment de tinereţe şi creaţie. Venirea la Dumnezeu, întoarcerea la creştinism, nu înseamnă conservare, ci o revoluţie spirituală. (Nikolai Berdyaev)
Omul e o fiinţă ce se caracterizează prin apartenenţa la două lumi, o fiinţă ce nu poate fi cuprinsă în întregime în lumea naturală a necesităţii, transcendându-se ca fiinţă empiric dată şi manifestând o libertate care nu poate fi dedusă din această lume. (Nikolai Berdyaev)
Omul este o fiinţă contradictorie care poate simţi absenţa obiectului iubit într-un mod mai intens şi mai viu decât prezenţa sa. Teologia negativă ne învaţă despre un Dumnezeu căruia nu-i percepem prezenţa imanentă, deşi ea rezidă în profunzimile noastre. (Nikolai Berdyaev)
Omul nu este doar o fiinţă finită, cum vrea să afirme gândirea contemporană, ci şi o fiinţă infinită; el este infinitul sub o formă finită, sinteza finitului şi a infinitului. Insatisfacţia omului în faţa finitului, aspiraţia sa către infinit sunt manifestări ale divinului în om, sunt mărturia omului în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu şi nu doar a lumii. (Nikolai Berdyaev)
Dumnezeu nu determină absolut nimic. Cuvântul conform căruia El este Creatorul universal cuprinde un element infinit mai încărcat de mister decât expresia unui raport de determinare. În raport cu Universul, Dumnezeu este libertatea şi nu necesitatea şi determinarea… Într-un anume sens, el deţine mai puţine puteri decât un jandarm, un simplu soldat sau un bancher. (Nikolai Berdyaev)
Omul este tragic datorită naturii sale ambivalente, care îl face să aparţină celor două universuri şi să nu se mulţumească doar cu unul din ele. În spatele omului natural (şi includ sub această denumire omul social) se ascunde un altul, pe care îl voi numi transcendental. Acest om transcendental este omul interior, a cărui existenţă se situează în afara obiectivării. Lui îi aparţine tot ceea ce, în fiinţă, n-a fost aruncat la periferie, tot ceea ce nu este alienat sau determinat în exterior; tot ceea ce este, în el, un simptom al apartenenţei sale la împărăţia libertăţii. E inexact şi convenţional să numim aceasta natura omului, chiar adăugând epitetul corectiv „superioară”, căci libertatea nu este „natura”, spiritul nu este natura, e o realitate de o altă specie… Omul transcendental se situează în afara distincţiei subiect-obiect. (Nikolai Berdyaev)
Nikolai Berdyaev – citate, maxime și cugetări