77 Citate, maxime și cugetări despre ADEVĂR din Istoria Umanității

Citate, maxime și cugetări despre adevăr de-a lungul timpului

1. Adevărul biruie, nu minciuna. Adevărul deschide drumul care duce la zei.

satyam eva jayate nă „nrtarn satyena panthă vitato devayănah (Muridaka-Upanişad, 3, 1, 6)

2. Din cauza slăbiciunii lor (a simţurilor), nu suntetm în stare să deosebim adevărul.

άφαυρότητος αυτών, ού δυνατοί έσμεν κρίνειν τάληθές. (Anaxagoras, la Diels, Fragm. 21)

3. Prieteni, eu ştiu că vorbele pe care le voi spune sunt adevărate. Cu multă trudă se găseşte adevărul şi cu greu pătrunde în suflet crezarea.

~Ω φίλοι, οίδα μέν οΰνεκ’ άληθείη πάρα μύθοι ς,οδς έγέ έξερέω* μάλα δ’ άργαλέη ή τε τέτυκται άνδράσι καΐ δύσζηλος έπί φρένα πίστιος ορμή. (Empedocles, la Diels, Fragm. 114)

4. Drumul adevărului e anevoios ; căci Ares (zeul războiului) iubeşte minciuna.

Της δ’ αληθείας οδός φαύλη τίς έστι” ψεύδεσιν δ’ „Αρης φίλος. (Eurípides, Bellerophon, la Stobaeus, Flor., 54, 19)

5. Toate le adevereşte timpul In decursul său.

Χρόνος διέρπων πάντ’ άληθεύειν φίλει. (Id. Hippolylus, la Stobaeus, Ed., 1, 9, 2 5)

6. Dacă este cu putinţă să se mintă în mod convingător, trebuie să admitem şi contrariul, că multe lucruri de necrezut Ii se întâmplă într-adevăr muritorilor.

Άλλ’ εϊ περ εστίν έν βροτοϊς ψευδηγορειν πιθανά, νομίζειν χρή σε και τουναντίον, άπιστ’ αληθή πολλά συμβαίνειν βροτοΐς. (Id. Thyestes, la Aristoteles, Rhet., 2, 23)

7. Noi nu ştim nimic în realitate ; căci adevărul e în abis.

Έτεήι δε ουδέν ϊδμεν έν βυθώι γαρ ή αλήθεια. (Democritus, la Dicls, Fragni., Ill)

8. Dacă voi spune adevărul, nu-ţi voi face bucurie ; iar dacă îţi voi face bucurie, nu voi spune adevărul.

Ei μέν φράσω τάληθές, ουχί σ’ εύφρανώ’ ει δ’ εύφρανώ τί σ’ούχί τάληθές φράσω. (Agathon, la Athenagoras, 5, p. 211 E)

9. Frumos lucru e adevărul şi durabil ; însă nu e acceptat uşor.

Καλόν μέν ή αλήθεια, και μόνιμον εοικε δέ ού ροίδιον πείθειν. (Plato, la Diogenes Laertius, 3, 26)

10. Deci, când prinde sufletul adevărul ? întrebă el ; căci este evident că atunci când se apucă să cerceteze ceva împreună cu corpul, e înşelat de acesta.

Πότε οδν, ή δ’δς, ή ψυχή της αληθείας άπτεται; δταν μέν γάρ μετά του σώματος έπιχειρή τι σκοπεΐν δήλον ότι τότε έξαπαταται ύπ’ αύτοο. (Plato, Phaedon, 65 Β)

11. Cât timp vom avea corpul împreună cu judecata în cercetările noastre şi (cât timp) sufletul nostru va fi amestecat cu o astfel de pacoste, nu vom dobândi niciodată îndeajuns ceea ce dorim ; şi aceasta, spunem noi, este adevărul.

Έως αν τό σώμα Μχωμεν καΐ συμπεφυρμένη f¡ ημών ή ψύχη μετά του τοιούτου κάκου, où μη ποτέ κτη-σώμεθα ίκανώς οδ έπιθυμοομεν φαμέν δέ τοοτο είναι το αληθές.

12. Voi însă… puţin păsându-vă de Socrate, ci mult mai mult de adevăr, dacă vi se va părea că spun adevărul, să fiţi de acord.

‘Τμεΐς μέντοι… σμικρόν φροντίσαντες Σωκράτους, της δέ αληθείας πολύ μάλλον, έάν μέν τι δοκώ αληθές λέγειν, συνομολογήσατε.

13. Nu trebuie să se respecte omul mai mult decit adevărul.

Άλλ’ού γάρ πρό γε της αληθείας τιμητέος άνήρ. (Plato, lies pubi., 10, 3)

14. Mult Întuneric este, după cit se pare,.., Înaintea adevărului.

Πολύ τι σκότος ώς έοικ’ εστίν… προ της αληθείας. (Demosthenes, Cor., 159)

15. Deşi amândoi ( îmi) sunt prieteni, se cuvine să se prefere adevărul.

Άμφοΐν Οντοιν φιλοΐν, οσιον προτιμαν την άλήθειαν. (Aristoteles, Nie., l, 4)

16. Timpul scoate adevărul la lumină.

„Αγει δέ προς φως την άλήθειαν χρόνος. (Menander, Mon.. Il)

17. Limba care greşeşte spune adevărul.

Ή γλώσσ’ άμ.αρτάνο\σα τάληθή λέγει. (Id., ib., 2¡>S, lu Stobaeus Flor., Il, 4)

18. Toate le descoperă timpul şi le scoate la lumină.

(Sophocles, la Stobaeus. Πάντ*’έκκάλυτ-.τον δ χρόνος είς το φώς άγει. Eel. 1, 9, 1)

19. Uneori adevărul iese Ia lumină şi fără a fi căutat.

Έρχεται τάληθές εις φως ένίοτ’ ου ζητούμενον. (Menander, Verb., la Stobaeus, Flor., 11, 10)

20. Când cineva vede şi aşteaptă numai ceea ce vrea, Judecata Iui cu privire la adevăr va fi neîntemeiată.

Ό βούλεται γαρ μόνον ορών καί προσδοκών αλόγιστος έ’σται της αληθείας κριτής. (Id., Clup., la Stobaeus, Flor., 23, 4)

21. Totdeauna, în orice împrejurare, cel mai bine este să se spună adevărul.

ΆεΙ κράτιστόν έστι τάληθη λέγειν έν παντί καιρώ. (Id., Supp., la Stobaeus, Flor., 11, 11)

22. Nu există virtute mai presus de adevăr, nici păcat mai mare ca minciuna.

nă ‘sti satyăt paro dharrno nă ‘nrtât pătakam param. (Mahabharata, 12, S 000 / Böhtlingk, Ind. Spr., 4 454)

23. Sä se spună adevărul ; să se spună ce-i plăcut ; să nu se spună ce-i adevărat, dar neplăcut ; nici ce-i plăcut, dar neadevărat.

satyam bruyăt priyam brüyän, na brOyăt satyam apriyam priyam ca nă ‘nrtam bruyăt. (Manu. 4, 138 ι Böhtlingk, Ind. Spr., 3 130)

24. Linguşirea clştigă prieteni, iar adevărul stîmoşlc ură.

Obsequium amicos, Veritas odium parit. (Terentius, And., 68)

25.Luptă-te până la moarte pentru adevăr.

„Εως’του θανάτου άγώνισαι περί της αληθείας. (Sepliiaginta, Sir., 4, 33)

26. Mi-i prieten Platon, dar mai prieten Imi e adevărul.

Amicus Plato, sed magis amica veritas. (Aristoteles, la Ammonius)

26. O, putere mare a adevărului, care se apără singur contra minţii, iscusinţei şi abilităţii oamenilor şi contra tuturor curselor născocite!

O magna vis veritatis, quae contra hominum ingenia, calliditatem, solertíam, contraque fictas omnium insidias facile se per se ipsam defendat! (Cicero)

27. Noi vrem să găsim adevărul, nu să convingem pe vreun adversar.

Verum enim invenire volumus, non tanquam adversarium aliquem convincere.

28. In primul rând este propriu omului căutarea şi cercetarea adevărului.

Imprimisque hominis est propria veri inquisitio atque investigaţie.

29. Dacă cei care cântă din flaut sau din chitară îşi reglează ritmul muzicii după placul lor, şi nu al mulţimii, oare înţeleptul, care-i înzestrat cu o artă mult mai însemnată, va întreba el ce vrea vulgul şi nu care-i lucrul cel mai apropiat de adevăr ?

An tibicines iique, qui fidibus utuntur, suo, non raultitudinis arbitrio, cantus numerosque moderantur, vir sapiens, multo arte maiore praeditus, non quid verissimum sit, sed quid velit vulgus, exquiret ? (Id., Tuse, 5, 10 i)

30. Cu prea multă discuţi« se pierde adevărul.

Nimium altercando Veritas amittitur. (Syrus, 57 S)

31. Ce ne opreşte să spunem adevărul râzând ?

Ridentem dicere verum Quid vetat ? (Horatius, Sat., 1, 1, Si)

32. Adevărul e accesibil tuturor ; incă nu e ocupat. Din el a rămas mult, chiar şi pentru cei care vor veni de acum înainte.

Patet omnibus Veritas ; nondum est occupata. Multum ex illa etiam futuris relictum est. (Seneca, Epist., 33, 11)

33. Pentru noi e un argument al adevărului atunci cînd toţi au aceeaşi părere despre un lucru.

Apud nos veritatis argumentum est aliquid omnibus videri.

34. Când adevărul nu poate fi cercetat, neadevărul sporeşte.

Ubi explorări vera non possunt, falsa augentur. (Curtius)

35. Veţi cunoaşte” adevărul şi adevărul vă va libera.

Γνώσεσθε τήν άλήθειαν, καί ή αλήθεια ελευθερώσει υμάς. (N. T., Iohannes, 8, 32)
Cognoscetis veritatem et veritas liberabit vos.

36. Ce este adevărul ?

Tí έστιν αλήθεια ;
Quid est Veritas ?

37. A-şi consacra viaţa adevărului.

Vitam impendere vero. (Iuvenalis, i, 90)

38. Adevărul este fiul timpului.

Temporis filia veritas.
(După Gellius, 12, 11, 7)

39. E mult mai plăcut să spui adevărul decit să-l asculţi.

Πολύ ήδιον του άκούειν το λέγειν τάληθή.
(Polemon, la Stobaeus, Flor., 11, 15)

40. Veşnic căutlnd adevărul şi niciodată găsindu-l.

Semper quaerentes et nunquam verum invenientes. (Irenaeus, Haer., 5, 20, 2)

41. După cum lumina soarelui nu se poate privi cu vederea, care-i slabă şi neputincioasă, tot astfel, ba într-o măsură şi mai mare, nu se poate privi adevărul cu mintea, care-i slabă și neputincioasă.

a) întrebarea lui Pilat pusă lui Isus.
Καθάπερ το τοδ ήλιου φώς οΰκ έ’στι θεάσασθαι ‘ασθενεί και άδυνάτω τη όψει, οοτω και έτι μάλλον την άλήθειαν ούκ έ’στιν ίδεΐν ασθενεί και άδυνάτω τη διανοία (Rheginus, Amic, la Stobaeus, Flor., 4, 46)

42. Ce Importanţă are prin ce metodă caută fiecare adevărul? La o taină atît de mare nu se poate ajunge pe un singur drum.

Quid interest qua quisque prudentia verum requirat ? Uno itinere non potest pervenir! ad tam grande secretum. (Symmachus, Bei., i)

44. Nu e adevăr acela la care se asociază frica.

satyam na tad yad bhayam abhyupäiti
(Hilopadeça 3, 611 Böhtlingk, Ind. Spr., 14, 89)

45. Ce e cerul fără soare, ce e lacul fără apă, ce e domnia fără sfetnici, ce e vorba fără adevăr ?

kim vă vyoma vină ‘rkena kirn toyena vină sarah kim mantrena vină râjyarn kim satyena vină vacah. (Somadeva, Kath., 33, 181)

46. Totdeauna omul trebnie să-şi închidă gura, atît cit poate, pentru adevărul care are înfăţişare de minciună; pentru că pricinuieşte ruşine fără vină.

Sempre a quel ver, e’ ha faccia di menzogna, De’ l’uom chiuder le labbra quant’ei puote ; Però che senza colpa fa vergogna. (Dante, Inf., 16, 124 sqq.)

47. Adevărul şi raţiunea sint comune fiecăruia ; ele nu aparţin mai mult celui care le-a spus (mai) întâi decît celui care Ie spune pe urmă.

La vérité et la raison sont communes à un chascun, et ne sont non plus à qui les a dictes premièrement, qu’à qui les diet aprez.(Montaigne, Ess., 1, ti)

48. Suntem născuţi (numai) ca sä căutăm adevărul ; posedarea lui aparţine unei puteri mal mari.

Nous sommes nés à quêter la vérité : il appartient de la posséder à une plus grande puissance.

49. Nimic nu cere mai multă prudenţă decît adevărul.

No hay cosa que requiera más tiento que la verdad. (Gracian, Orde, 181)

50. Când vrem să dojenim cu folos şi să arătăm altuia că se înşeală, trebuie văzut sub ce latură priveşte el lucrul, pentru că de obicei el e adevărat sub acea latură, şi să-i recunoaştem acest adevăr, dar să-i descoperim latura sub care lucrul este greşit.

Quand on veut reprendre avec utilité, et montrer à un autre qu’il se trompe, il faut observer par quel côté il envisage la chose, car elle est vraie ordinairement de ce côté-là, et lui avouer cette vérité, mais lui découvrir le côté par où elle est fausse. (Pascal)

51. Lucrurile sunt adevărate sau false, potrivit cu aspectul sub care sunt privite.

Les choses sont vraies ou fausses selon la face par où on les regarde.

52. A spune adevărul este util aceluia căruia i se spune, dar dezavantajos pentru acei care-l spun, fiindcă îşi atrag ura.

Dire la vérité est utile à celui à qui on la dit, mais désavantageux à ceux qui la disent, parce qu’ils se font haïr.

53. Cei care nu iubesc adevărul (îşi) iau ca pretext al contestării (lui) mulţimea acelora care-l tăgăduiesc.

Ceux qui n’aiment pas la vérité prennent le prétexte de la contestation de la multitude de ceux qui la nient.

54. Se spune că nu există regulă, care să nu aibă unele excepţii, nici adevăr atlt de general, care să nu albă vreo faţă prin care-i defectuos.

Il n’y a point, dit-on, de règle qui n’ait quelques exceptions, ni de vérité si générale qui n’ait quelque face par où elle manque.

55. Adevăr dincoace de Pirinei, eroare dincolo.

Vérité au deçà des Pyrénées, erreur au delà.

56. Nici contrazicerea nu e un semn de neadevăr, nici lipsa de contrazicere nu e un semn de adevăr.

Ni la contradiction n’est marque de fausseté, ni l’incontradiction n’est marque de vérité.

57. Noi nu avem nici adevărul nici binele deelt In parte şi amestecat cu neadevăr şi cu rău.

Nous n’avons ni vrai ni bien qu’en partie, et mêlé de mal et de faux.

58. Fiecare lucru este aicj adevărat în parte şi neadevărat în parte. Adevărul esenţial nu-i aşa : el este în întregime curat şi-n întregime adevărat.

Chaque chose est ici vraie en partie, fausse en partie. La vérité essentielle n’est pas ainsi : elle est toute pure et toute vraie.

59. Adevărul nu se alterează decât prin schimbarea oamenilor.

La vérité ne s’altère que par le changement des hommes.

60. Adevărul este atit de întunecat în aceste timpuri şi minciuna atlt de fixată, încît n-am fi In stare să cunoaştem adevărul, dacă nu l-am iubi.

La vérité est si obscurcie en ce temps, et le mensonge si établi, qu’à moins que d’aimer la vérité, on ne saurait la connaître.

61. Noi credem uneori că lucrurile slnt adevărate, numai fiindcă sint spuse in mod elocvent.

On croit quelquefois les choses véritables, seulement parce qu’on les dit éloquemment. (Pascal)

62. Slnt anumite adevăruri despre care mi-i deajuns să convingi (pe cineva), ci trebuie să(-l) faci să le şi simtă.

Il y a de certaines vérités qu’il ne suffit pas de persuader, mais qu’il faut encore faire sentir. (Montesquieu)

63. Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sunt In stare să-l asculte.

Gardons-nous d’annoncer la vérité à ceux qui ne sont pas en état de l’entendre. (Rousseau)

64. Poate că nu există adevăr, care să nu fie pricină de rătăcire pentru vreo minte greşită.

Il n’y a peut-être point de vérité qui ne soit à quelque esprit faux matière d’erreur. (Vauvenargues)

65. Nu ne putera ridica la adevărurile mari fără entuziasm.

On ne s’élève point aux grandes vérités sans l’enthousiasme.

66. Când slntem pătrunşi de un adevăr mare şi-I simţim puternic, nu trebuie să ne temem de a-l spune, chiar dacă l-au mai spus şi alţii. Orice cugetare este nouă, dacă autorul o exprimă într-un mod care-i este propriu.

Lorsqu’on est pénétré de quelque grande vérité et qu’on la sent vivement, il ne faut pas craindre de la dire, quoique d’autres l’aient déjà dite. Toute pensée est neuve, quand l’auteur l’exprime d’une manière qui est à lui.

67. O carte cu totul nouă şi originală ar fi aceea care ar face să se iubească adevăruri vechi.

Un livre bien neuf et bien original serait celui qui ferait aimer de vieilles vérités.

68. Adevărul este soarele inteligenţelor.

La vérité est le soleil des intelligences.

69. Când li se spune tinerilor adevărul curat care nu-i deloc pe placul lor, şi când în urmă, după ani de zile, ei încearcă toate acestea în mod dur pe propria lor piele, ei îşi închipuie atunci că (ştiinţa) aceasta le vine din propria lor ţeastă ; şi afirmă că învăţătorul a fost un prost.

Wenn man der Jugend reine Wahrheit sagt, Die gelben Schnäbeln keineswegs behagt, Sie aber hinterdrein nach Jahren Das alles derb an eigner Haut erfahren, Dann dunkeln sie, es käm’aus eignem Schoph ; Da heisst es denn : der Meister war ein Tropf. (Goethe, Faust,)

70. În ştiinţă este un foarte mare merit să se caute şi să se ducă mai departe adevărurile insuficiente pe care le-au posedat anticii.

In den Wissenschaften ist es höchst verdienstlich das unzulängliche Wahre, was die Alten schon besessen, aufzusuchen und weiter zu führen.

71. Este mult mal uşor de recunoscut eroarea, declt de găsit adevărul ; aceea stă Ia suprafaţă…, acesta-i în adlncime. (De ex. : legendele, miturile, credinţele, superstiţiile etc.)

Der Irrtum ist viel leichter zu erkennen, als die Wahrheit zufinden ; jener liegt auf der Oberfläche… ; diese ruht in der Tieffe…

72. Adevărul este de natură divină ; el nu apare direct, (ci) trebuie ghicit din manifestările sale.

Das Wahre ist gottähnlich : es erscheint nicht unmittelbar, wir müssen es aus seinen Manifestationen erraten.

73. Adevărul, o perlă care iubeşte adlncul.

Truth, a gem which loves the deep. (Byron, Har., 4, 93)

74. Adevărului îi este rezervat numai un triumf de scurtă durată, intre cele două lungi perioade, în care el e condamnat ca paradox şi dispreţuit ca banal.

(Der Wahrheit) nur ein kurzes Siegesfest beschieden ist, zwischen den beiden langen Zeiträumen, wo sie als Paradox verdammt und als trivial geringgeschätzt wird. (Schopenhauer, Welt, Vorrede, p. 15)

75. Necunoscutul de ieri este adevărul de miine.

L’inconnu d’hier est la vérité de demain. (Flammarion, Inc., 17)

76. Ah ! ce chin să vezi adevărul şi să nu-l poţi arăta celorlalţi !

„Αχ” τί βάσανο που είναι νά βλέπη κάνεις τήν αλήθεια καί νά μην ύπορή νά τή δείξη τους ¿ίλλους;
(Psichari, Chamena logia, la Thumb, Handb., 174, 5 sqq.)