Într-o lume haotică și imprevizibilă, stoicismul oferă un ghid de raționalitate și echilibru. Afirmațiile stoice, izvorâte din înțelepciunea antică, sunt fraze transformatoare care ne pot ridica nivelul vieții de zi cu zi prin promovarea atenției, a rezistenței și a virtuții. Iată meditații stoice menite să vă ghideze pe o cale de auto descoperire, creștere personală și liniște.
Despre acceptare:
Nu pot controla totul în jurul meu, dar îmi pot controla gândurile, acțiunile și reacțiile.
Această afirmație ne amintește de principiul stoic de a ne concentra asupra a ceea ce este sub controlul nostru și de a accepta ceea ce nu este, favorizând armonia internă și reducând stresul inutil.
„Sarcina principală în viață este pur și simplu aceasta: să identific și să separ lucrurile astfel încât să-mi pot spune clar mine însumi care sunt aspectele externe pe care nu le controlez și care au legătură cu alegerile pe care le controlez de fapt. Unde să caut atunci binele și răul? Nu la aspectele externe necontrolabile, ci
în interiorul meu, la alegerile care îmi aparțin. . . .”
-EPICTETUS, DISCURSURI, 2.5.4-5
În filosofia stoică, cea mai importantă practică este diferențierea între ceea ce putem schimba și ceea ce nu putem. Ceea ce putem influența și ceea ce nu putem. Un zbor este întârziat din cauza vremii – nici un țipăt la un reprezentant al companiei aeriene nu va pune capăt unei furtuni. Nu contează cât de mult încerci, nu poți face ca cineva să te placă.
Comunitatea de recuperare practică ceva numit Rugăciunea Serenității: „Doamne, dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba și înțelepciunea de a ști diferența”.
Dependenții nu pot schimba abuzurile suferite în copilărie. Ei nu pot anula alegerile pe care au făcut sau răul pe care l-au cauzat. Dar ei pot schimba viitorul – prin puterea pe care o au în momentul prezent. Așa cum spunea Epictet, ei pot controla alegerile pe care le fac chiar acum.
Același lucru este valabil și pentru noi astăzi. Dacă ne putem concentra pe a clarifica ce părți ale zilei noastre sunt în control și ce părți nu sunt, nu numai că vom fi mai fericiți, dar vom avea un avantaj distinct față de alți oameni care nu reușesc să realizeze că duc o bătălie care nu poate fi câștigată.
Despre virtute:
Aleg să trăiesc cu integritate, înțelepciune, curaj și auto-disciplină.
O reflectare a celor patru virtuți cardinale ale stoicismului, această afirmație ne încurajează să aspirăm la o viață de virtute și excelență morală.
„Lumina unei lămpi strălucește și își păstrează strălucirea până când combustibilul ei este consumat? De ce nu ar face-o și adevărul tău, dreptatea și stăpânirea de sine să strălucească până când sunteți stinși?”-MARCUS AURELIUS, MEDITAȚII, 12.15
Seneca, repetându-l pe Heraclit, scrie că „noi, muritorii, suntem luminați și stinși”. Lumina rațiunii rațiunii sufocă universul. Fie că fitilul lămpii tale este aprins pentru prima dată, după o lungă perioadă de întuneric, sau chiar chiar înainte de proverbialul mare somn, nu contează. Aici este locul în care vă aflați acum și este un loc la fel de bun ca oricare altul pentru a lăsa virtutea să strălucească și să continue să strălucească atâta timp cât existați
Despre mulțumire:
Găsesc mulțumire în simplitate și văd bogăția în a trăi o viață de virtute.
Această afirmație hrănește un sentiment de împlinire în plăcerile simple ale vieții și în acțiunile morale, aliniind căutările noastre cu valorile noastre.
„Este cu totul imposibil să unim fericirea cu dorința după ceea ce nu avem. Fericirea are tot ceea ce își dorește și, asemeni celui bine hrănit, nu ar trebui să existe foame sau sete.”-EPICTETUS, DISCURSURI, 3.24.17
Voi fi fericit când voi absolvi, ne spunem. Voi fi fericit când voi obține această promovare, când această dietă va da roade, când voi avea banii pe care părinții mei nu i-au avut niciodată. Fericirea condiționată este ceea ce psihologii numesc acest tip de gândire. La fel cu orizontul, poți merge kilometri întregi și niciodată ajunge la el. Nici măcar nu te vei apropia.
Anticipând cu nerăbdare un eveniment viitor, imaginându-vă cu pasiune ceva ce vă doriți, așteptând cu nerăbdare la un scenariu fericit – oricât de plăcute ar putea părea aceste activități, ele îți distrug șansa la fericire aici și acum. Găsește acea dorință de mai mult, mai bine, într-o zi și vezi-o pentru ceea ce este: dușmanul mulțumirii tale. Alege fie aceasta, fie fericirea ta. După cum spune Epictet, cele două nu sunt compatibile
Despre reziliență:
Sunt rezilient(ă), accept provocările și devin mai puternic(ă) în urma lor.
Îmbrățișarea provocărilor și învățarea din ele este o învățătură stoică esențială. Această afirmație ajută la cultivarea unei mentalități reziliente și robuste.
„Consideră cine ești. Înainte de toate, o ființă umană, care nu deține o putere mai mare decât propria alegere rațională, care supraveghează toate celelalte lucruri și este liberă de orice alt stăpân.” —EPICTET, DISCURSURI, 2.10.1
Psihologul Viktor Frankl a petrecut trei ani în diferite lagăre de concentrare, inclusiv Auschwitz. Familia și soția sa fuseseră ucise, munca vieții sale fusese distrusă, libertatea i-a fost luată. Literalmente nu îi mai rămăsese nimic. Totuși, după multă reflecție, și-a dat seama că mai păstra un singur lucru: abilitatea de a determina ce înseamnă această suferință. Nici măcar naziștii nu i-ar fi putut lua asta.
Mai mult, Frankl și-a dat seama că ar putea găsi aspecte pozitive în situația sa. Iată o oportunitate de a continua să testeze și să exploreze teoriile sale psihologice (și poate să le revizuiască). Încă ar putea fi de ajutor pentru ceilalți. Chiar a găsit un oarecare confort în faptul că cei dragi lui au fost scutiți de durerea și mizeria cu care se confrunta zilnic în acel lagăr.
Puterea ta ascunsă este abilitatea de a folosi rațiunea și de a lua decizii, oricât de limitate sau mici ar fi acestea. Gândește-te la domeniile vieții tale unde ești supus stresului sau ești împovărat de obligații. Care sunt opțiunile disponibile pentru tine, zi după zi? S-ar putea să fii surprins de cât de multe există de fapt. Profiti de ele? Găsești aspectele pozitive?
Despre reflecție:
Reflectez asupra acțiunilor mele, învăț din greșelile mele și mă străduiesc să mă îmbunătățesc în fiecare zi.
Această afirmație promovează autodepășirea și învățarea continuă, componente esențiale ale filosofiei stoice.
„Întreabă-te următoarele la prima oră a dimineții:
- Ce îmi lipsește pentru a obține eliberarea de pasiune?
- Ce pentru liniște?
- Ce sunt eu? Un simplu trup, un deținător de avere sau o reputație? Nici unul dintre aceste lucruri.
- Atunci, ce sunt? O ființă rațională.
- Ce se cere de la mine? Meditează la acțiunile tale.
- Cum m-am îndepărtat de seninătate?
- Ce am făcut care a fost neprietenos, nesocial sau nepăsător?
- Ce am eșuat să fac în toate aceste lucruri?”
-EPICTETUS, DISCURSURI, 4.6.34-35
Toți oamenii de succes au un ritual de dimineață. Pentru unii, este meditația. Pentru alții, este exercițiul fizic. Pentru mulți, este jurnalul – doar câteva pagini în care își scriu gândurile, temerile, speranțele. În aceste cazuri, ideea nu este atât de mult activitatea în sine, cât reflecția ritualizată. Ideea este de a petrece ceva timp pentru a privi în interior și a examina.
Mai mult decât orice altceva, stoicii recomandau alocarea acestui timp. Nu știm dacă Marcus Aurelius își scria Meditațiile dimineața sau seara, dar știm că își rezerva momente de timp singur și liniștit și că scria pentru el însuși, nu pentru altcineva. Dacă ești în căutarea unui punct de unde să începi propriul tău ritual, ai putea face la fel ca în exemplul lui Marcus și lista de verificare a lui Epictetus.
În fiecare zi, începând de astăzi, pune-ți aceleași întrebări dificile. Lasă filozofia și munca grea să te ghideze spre răspunsuri mai bune, dimineață de dimineață, pe parcursul unei vieți.
Despre liniște:
Cultiv liniștea concentrându-mă pe ceea ce este sub controlul meu și acceptând ceea ce nu este.
Încurajând o minte liniștită, această afirmație ne ajută să obținem calmul interior prin accentuarea acceptării și a concentrării asupra sferei noastre de influență.
„Liniștea nu poate fi apucată decât de cei care au ajuns la o putere de judecată neclintită și fermă de judecată – restul cad și se ridică constant în deciziile lor, oscilând într-o stare de alternând respingerea și acceptarea lucrurilor. Care este cauza acestui du-te-vino? Pentru că nimic nu este clar și ei se bazează pe cel mai nesigur ghid – opinia comună.”
-SENECA, CARTE MORALE, 95.57b-58a
În eseul lui Seneca despre liniște, el folosește cuvântul grecesc euthymia, pe care îl definește ca „a crede în tine însuți și încrederea că te afli pe calea cea bună, și să nu te îndoiești urmând miriadele poteci ale celor care rătăcesc în toate direcțiile”. Această stare de spirit, spune el, este cea care produce liniștea.
Liniștea și pacea se regăsesc în identificarea drumului nostru și în menținerea acestuia: menținerea cursului -făcând ajustări ici și colo, firește – dar ignorând sirenele care ne distrag atenția și care ne fac semn să ne întoarcem spre stânci
Despre armonie:
Trăiesc în armonie cu natura și îmi aliniez acțiunile cu fluxul vieții.
A trăi în acord cu natura este un principiu stoic fundamental, iar această afirmație ne ghidează către o viață armonioasă și bunăstare.
„Treceți prin acest scurt interval de timp în armonie cu natura și ajungeți la locul vostru de odihnă finală grațios, la fel cum o măslină coaptă ar putea cădea, lăudând pământul care a hrănit-o și recunoscătoare față de copacului care i-a dat creștere.” -MARCUS AURELIUS, MEDITAȚII, 4.48.2
În Meditațiile lui Marcus există câteva fraze de o frumusețe uimitoare – un tratament surprinzător având în vedere publicul vizat (doar el însuși).
Într-un pasaj, el laudă „farmecul și alura” procesului naturii, „tulpinile de grâu copt aplecându-se în jos, fruntea încruntată a leului, spuma picurând din gura mistrețului”. Ar trebui să-i mulțumim profesorului particular de retorică Marcus Cornelius Fronto pentru imaginile din aceste pasaje vii.
Fronto, considerat a fi cel mai bun orator al Romei în afară de Cicero, a fost ales de tatăl adoptiv al lui Marcus pentru a-l învăța pe Marcus să gândească, să scrie și să vorbească. Mai mult decât niște fraze frumoase, ele i-au oferit lui – și acum nouă – o perspectivă puternică asupra unor evenimente obișnuite sau evenimente aparent lipsite de importanță.
Este nevoie de ochiul unui artist pentru a vedea că sfârșitul vieții nu este diferit de un fruct copt care cade din pomul său. Este nevoie de un poet pentru a observa modul în care „pâinea care se coace se despică pe alocuri și aceste crăpături, deși nu sunt intenționate în arta brutarului, ne atrag atenția și ne stârnesc apetitul” și să găsească o metaforă în ele.
Există claritate (și bucurie) în a vedea ceea ce alții nu pot vedea, în a găsi grație și armonie în locuri pe care alții le trec cu vederea. Nu este asta mult mai bine decât să vezi lumea ca pe un loc întunecat?
Despre recunoștință:
Sunt recunoscător pentru momentul prezent și găsesc bucurie în viața de zi cu zi.
Cultivarea recunoștinței pentru prezent este vitală în stoicism. Această afirmație favorizează aprecierea și bucuria în viața de zi cu zi.
„De la Rusticus . . . Am învățat să citesc cu atenție și să nu mă mulțumesc cu o înțelegere aproximativă a întregului, și să nu fiu de acord prea repede cu cei care au multe de spus despre ceva.” -MARCUS AURELIUS, MEDITAȚII, 1.7.3
Prima carte a Meditațiilor lui Marcus Aurelius începe cu un catalog al recunoștinței. El mulțumește influențelor principale din viața sa. Una dintre persoanele cărora le mulțumește este Quintus Junius Rusticus, un profesor care a dezvoltat în elevul său o dragoste pentru claritate și înțelegere profundă – o dorință de a nu se opri doar la suprafață atunci când vine vorba de învățare.
Tot prin Rusticus, Marcus la cunoscut pe Epictetus. De fapt, Rusticus i-a împrumutat lui Marcus copia personală a prelegerilor lui Epictetus. În mod clar, Marcus nu s-a mulțumit doar cu înțelegerea esenței acestor prelegeri și nu le-a acceptat doar la recomandarea profesorului său. Paul Johnson glumea odată spunând că Edmund Wilson citea cărțile „ca și cum autorul ar fi fost judecat pentru viața sa”. Acesta este modul în care Marcus l-a citit pe Epictet – și atunci când lecțiile au trecut testul, le-a asimilat. Ele au devenit parte din ADN-ul său ca ființă umană. Le-a citat îndelung de-a lungul vieții sale, găsind claritate și putere în cuvinte, chiar și în mijlocul luxului și puterii imense pe care avea să le dețină.
Acesta este genul de lectură și studiu profund pe care trebuie să îl cultivăm și noi, motiv pentru care citim doar o pagină pe zi în loc de un capitol pe rând. Astfel, ne putem lua timp să citim cu atenție și profund.
Despre curaj:
Îmi înfrunt temerile cu curaj și le depășesc cu putere și înțelepciune.
Această afirmație ne împuternicește să ne înfruntăm temerile și provocările cu curaj și înțelegere, reflectând valoarea stoică a curajului.
„Ce ajutor putem găsi în lupta împotriva obișnuinței? Încercați contrariul!” -EPICTETUS, DISCURSURI, 1.27.4
Viktor Frankl, strălucit psiholog și supraviețuitor al Holocaustului, a vindecat pacienții care sufereau de fobii sau obiceiuri nevrotice folosind o metodă pe care o numea „intenția paradoxală”.
Să spunem că un pacient nu putea să doarmă. Terapia standard ar fi fost ceva evident, cum ar fi tehnicile de relaxare. Frankl a încurajat în schimb pacientul să încerce să nu adoarmă. El a descoperit că deplasarea atenției de la problemă
a deviat atenția obsesivă a pacientului de la aceasta și i-a permis în cele din urmă să doarmă normal.
Fanii serialului Seinfeld își pot aminti un episod numit „The Opposite” în care George Costanza își îmbunătățește viața în mod magic făcând opusul a ceea ce ar face în mod normal. „Dacă fiecare instinct pe care îl ai este greșit”, îi spune Jerry, „atunci opusul ar trebui să fie corect”. Ideea este că, uneori, instinctele sau obiceiurile noastre rămân blocate într-un tipar negativ care ne îndepărtează de cele naturale, sănătoase.
Acum, nu ar trebui să aruncați imediat totul din viața voastră – unele lucruri funcționează. Dar ce-ar fi dacă ați explora astăzi opusele? Ce-ar fi dacă ai rupe tiparul?
Despre atenție conștientă asupra prezentului (mindfulness):
Trăiesc conștient, complet cufundat în prezent și liber de lanțurile trecutului și de angoasele viitorului.
Prin accentuarea trăirii în momentul prezent, această afirmație ne permite să experimentăm viața mai pe deplin și reduce poverile mentale inutile.
„Tot ce ai nevoie sunt acestea:
- certitudinea judecății în momentul prezent;
- acțiune pentru binele comun în momentul prezent;
- atitudine de recunoștință în momentul prezent pentru orice îți iese în cale.” -MARCUS AURELIUS, MEDITAȚII, 9.6
Percepție, acțiune, voință. Acestea sunt cele trei discipline esențiale ale stoicismului care se suprapun. Este important să se petreacă în prezent.
- Controlează-ți percepțiile.
- Direcționează-ți acțiunile în mod corespunzător.
- Acceptați cu bunăvoință ceea ce este în afara controlului dumneavoastră.
Asta e tot ce trebuie să facem.
Concluzie:
Incorporarea afirmațiilor stoice în rutina dumneavoastră zilnică poate fi o practică transformatoare, favorizând o minte echilibrată și luminată. Prin interiorizarea acestor afirmații puternice, cultivați virtuți și valori care vă înalță viața, permițându-vă să navigați în lume cu înțelepciune, demnitate și reziliență.
Simțiți-vă liberi să integrați aceste afirmații în reflecțiile dumneavoastră zilnice sau să explorați mai multe învățături stoice pentru a le găsi pe cele care rezonează cel mai mult cu dumneavoastră. Îmbrățișați înțelepciunea stoicismului și porniți într-o călătorie către o viață plină de sens și echilibrată.
Citește și:
Cum ar fi dacă ți-ai putea aminti totul?