Sabazios: Echivalentul lui Zeus pentru traci
Originea numelui Sabazios
Sabazios – echivalentul lui Zeus pentru traci (-zios). Cât despre numele propriu-zis, Saba (citit Sava-), el amintește și de Sabaoth al semiților (însemna azima împărtășaniei, dar și cel care te primește la sine, gazda ta). Saba (citit Sava) și –oth, final care amintește de zeul egiptean Toth, al înțelepciunii supreme și al morții, al legăturii dintre Lumea de Aici și cea de Dincolo. În creștinism a devenit Sf. Sava, patronul celor din Dacia Ripensis și, prin extensie, al sârbilor.
Rădăcina lingvistică și conexiuni culturale
Cercetătorul Gheorghe Mușu consideră că sab- (sav-) este o rădăcină de cuvânt care vine din sanscrită și însemna acvatic, maritim. În acest context trebuie pomenit și cuvântul baran, care a dat numele unei provincii din Ungaria, numită Baranja, locuită la începuturi de tracii panoni. Filologii târzii au afirmat că numele vine de la slavul baran (berbec). Dar slavii au apărut ca entitate și în aria valahă abia din secolul V-VI dH, nu din vremea tracilor.
Simbolismul și erorile filologice
Semnificații și simboluri
Baran sau varan era, în sanscrită, limba originilor locului, balaurul apocaliptic care a însoțit Potopul, era semn al locuitorilor veniți (și înmulțiți) după Marele Potop. Varanul (care trăiește și azi și e numit astfel pe insula Komodo din arhipelagul Indoneziei – unde a fost Lemuria) este figurat la fundamentul Columnei lui Traian ca semn distinctiv, de fundament, al dacilor. Varani erau, ca davă, la origini, și blonzii varegi (varangians sau vikingi), care aveau și ei grifonul pus pe acoperișul templelor, ca frigienii. Cuvântul varan se folosește atât la noi, cât și la slavi, cu sensul de balaur.
Erori filologice și explicații
Din aceeași serie de erori filologice face parte și cuvântul Gorj, despre care se spune că provine din slavul gorenje (muntos), deși această opțiune e târzie. Pythagoras avea în nume rădăcina lingvistică gor-, care definea apartenența (în lumea pregrecească) la un areal magic (în acest caz la Pythia, tot așa cum Herodot însemna iubitorul Herei, Homer însemna cel Orb etc).
Cu acest sens vechi a intrat gor- în componența cuvântului Gorgion (capitala Phrygiei, locul unde Alexandru macedon a trebuit să taie nodul gordian). În acest cuvânt era desemnată apartenența locuitorilor la cetate. De acolo a urmat să apară, mai târziu, gorod (oraș la slavi) și gord (oraș la vikingi). Astfel de asemănări filologice amintesc de faptul că Biblia, care nu se referă la zeii lumilor vechi, menționează asemănarea dintre neamurile vechi ca fiind deopotrivă aceea a urmașilor lui Noe.
Sabazios în mitologie
Apariția în miturile grecești
Homer, vorbind despre tânărul Priam, regele Troiei (care era de neam trac), menționează intrarea lui Sabazios însuși în lumea zeilor Phrygiei în timpul luptei cu Amazoanele (fiicele lui Ares, zeul războiului și ale Harmoniei din Samothrace – și ea purtătoare simbolică a Șarpelui primordial, devenită, după mitologie, soția lui Cadmus, fenicianul, alături de care a și murit în Epir, lăsându-i locului acela chiar numele fiului lor).
Strabo și misterele mithraice
Geograful antic Strabo (e o poreclă, înseamnă Sașiul), cel născut în Pont, a semnalat intrarea lui Sabazios printre zeii Phrygiei și festivitățile conduse de Dyonisos care însoțeau misterele mithraice. Apropo de zeul Mithra (v. Mithraism), trebuie să remarcăm faptul că el a fost integrat în cultul lui Sabazios după ce Sabazios însuși devenise parte a mitologiei tracilor. Cultul lui Sabazios a fost diferit de al lui Mithra, de orfism și de venerarea lui Dionysos. Ceilalți zei și celelalte evenimente mitologice se subordonau acestuia, care afirma, mereu și mereu, originea neamului care venise pe ape (tracii se aflau, după Biblie, în linia lui Iafet) și regenerase Lumea de după potop acolo unde ajunsese, la hotarul pelasgilor.
Simbolismul mâinii (palmei) lui Sabazios
Origini și simboluri în palma lui Sabazios
Mâna, Palma lui Sabazios
Originile lui Sabazios vin din India. În palma lui Sabazios se află așezat Mithra, dar de după inelarul mâinii scoate capul Șarpele originilor Lumii Noi. La vârful degetului mare se află un falus înfățișat ca un con de brad (motiv constant în Phrygia și la daci) și, în același timp, motiv care subliniază, o dată în plus, condiția originară a neamului care venera pe Sabazios.
În palma mâinii se află capul berbecului, simbol al ocupației de fond a triburilor (a ajuns până la dorieni), iar sub cele două coarne este înfățișat Dyonisos. Poziția degetelor a fost preluată de creștinism ca semn al binecuvântării și a fost păstrat în creștinismul de orice fel până astăzi.
Sabazios în Imperiul Roman
Integrarea în Pantheonul Roman
Imperiul Roman l-a introdus pe Sabazios în Pantheonul său și el a fost astfel cunoscut în toată lumea romană (practic pe tot continentul european). Obiecte de bronz înfățișând mâna lui Sabazios s-au găsit în Belgia, Germania, Britania, Spania, la Roma și în Anatolia în mod deosebit.
Citește și:
Care sunt cele mai longevive imperii din istorie?
Curiozitati despre vise. 10 Lucruri interesante.
« Înapoi la dicționar